Endocardita reprezinta inflamatia endocardului.
Ea poate fi localizata la nivelul valvulelor (endocardita valvulara) sau al peretilor (endocardita parietala). Endocardita poate fi de origine infectioasa (bacterii, fungi, chlamidii, riketsii) si se mai numeste endocardita bacteriana sau de origine autoimuna.

Endocardita infectioasa (EI) poate fi acuta (cu manifestari grave in timp scurt) sau subacuta (cu debut insiduos si evolutie lenta). Aproape intotdeauna contaminarea endocardului se face pe cale sangvina si numai rareori ea are loc in mod direct, ca urmare a unui act chirurgical cardiac.
Endocardita infectioasa este o boala infectioasa grava cu formarea grefelor septice pe endoteliu valvular, care produc vegetatii ce conduc la schimbari structurale si functionale locale si embolii sistemice.

Incidenta endocarditei este de 1,7 pana la 6,2 cazuri la 100000 de locuitori pe an.
Incidenta bolii este in continua crestere datorita aparitiei de noi factori predispozanti, cresterii longevitatii, cresterii numarului infectiilor nosocomiale (se refera la bolile contractate in spital).
Barbatii sunt afectati mai frecvent decat femeile (B/F = 1,7/1) .
Media varstei de aparitie a endocarditei bacteriene a crescut in ultimii ani la 47-59 ani. Pentru pacientii la care endocardita este asociata abuzului de droguri intravenos, varsta de aparitie a bolii tinde a fi mult mai scazuta. Incidenta bolii in acest grup este de 150-2000 de cazuri la 100000 locuitori pe an.

Endocardita infectioasa constituie astazi a 4-a cauza de sindrom infectios cu potential fatal (dupa urosepsis, pneumonie, sepsis intraabdominal).