Inima este un organ muscular, ce functioneaza ca o pompa, conducand sange oxigenat preluat de la plamani prin tot corpul. Ea este alcatuita din patru camere: doua superioare, numite atrii: atriul drept si stang si doua inferioare, numite ventriculi: ventriculul drept si stang.

Contractia inimii este datorata activitatii ei electrice. Activitatea electrica a inimii consta in generarea unor curenti electrici de ordinul milivoltilor si propagarea lor in toata masa muschiului cardiac, numit si miocard, realizand contractia lui.

Impulsul electric ia nastere dintr-o mica zona a atriului drept, numita sinusul sau nodulul sino-atrial ( prescurtat NSA) apoi este condus in toata masa atriilor, ducand la contractia lor. Intre timp, curentul electric este captat de catre nodulul atrio-ventricular (NAV), situat in partea inferioara a peretelui dintre cele doua atrii si in vecinatatea ventriculilor. Nodulul atrio-ventricular este singura legatura electrica dintre atrii si ventriculi, avand rolul de a intarzia transmiterea impulsului electric. Aceasta intarziere fiziologica permite atriilor sa se contracte si sa-si verse continutul in camerele ventriculilor, inainte de contractia ventriculilor. Astfel se realizeaza umplerea cat mai optima a ventriculilor si trimiterea unui volum cat mai mare de sange mai departe in vase. De la nivelul NAV, impulsul electric ia calea fascicului His si a ramurilor lui, dreapta si stanga, corespunzatoare fiecarui ventricul. De aici impulsul se extinde prin intermediul retelei Purkinje in toata masa musculara a ventriculilor, determinand contractia sincrona a lor.