In practica, procedura diagnostica incepe cu inventarierea datelor importante obtinute printr-o anamneza (discutie cu bolnavul) cat mai completa, examinare fizica atenta.
Intr-o prima etapa se mai impun efectuarea urmatoarelor investigatii:

• examinari uzuale de laborator
• radiografii pulmonare
• explorare spirometrica – se evalueaza functia respiratorie

In general, corelarea informatiilor obtinute, permit formularea unei suspiciuni de bronsiectazie.

Daca diagnosticul de bronsiectazie nu este posibil pe baza datelor clinice si radiografice (uneori foarte sugestive), se recurge la examenul CT pulmonar, care permite vizualizarea dilatatiilor bronsice si localizarea sau distributia lor in cei doi plamani. De notat insa ca examneul CT negativ nu exclude bronsiectazia.

Dupa examenul CT, abordarea diagnostica este diferita, in functie de caracterul localizat sau generalizat al bronsiectaziei. In bronsiectazia localizata la un anumit teritoriu, este necesara bronhoscopia (procedura terapeutica ce permite examinarea interiorului cailor respiratorii, cu ajutorul unui instrument subtire, numit bronhoscop). Aceasta aduce date asupra unor anomalii din interiorul bronhiilor. Prezenta acestor modificari atat in dreapta cat si in stanga exclude caracterul de bronsiectazie localizata.

La bolnavii cu bronsiectazie generalizata, mai ales in functie de prezenta sau absenta astmului, sunt necesare examinari de laborator pentru identificarea substratului morbid pe care evolueaza bronsiectazia:
- determinarea concentratiilor de sodiu si clor in transpiratie – relevanta pentru fibroza chistica
- biopsii pentru studiul motilitatii ciliare – pot sa confirme o diskinezie ciliara (defect genetic manifestat prin disfunctia cililir care tapeteaza mucoasa cailor respiratorii. In mod normal, acestia au rolul de a se opune patrunderii diferitelor impuritati.)
- deteminarea concentratiilor de anticorpi – pentru identificarea unei eventuale imunodeficiente
- determinarea concentratiei de alfa1- antitripsina