Index alfabetic general
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Z
Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Boli si afectiuni - Index alfabetic
A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W Z
Boli si afectiuni :: Urologie


Litiaza urinara (pietre la rinichi, calculi)

Cum se trateaza calculii urinari (pietrele la rinichi)?
Autor: Dr. Dorin Rosca
In acest articol:
  1. Ce este litiaza renala?
  2. Care sunt facorii de risc si cauzele pietelor la rinichi (calculi urinari)?
  3. Tipuri de pietre la rinichi (calculi urinari)
  4. Care sunt simptomele pietrelor la rinichi?
  5. Cum se trateaza calculii urinari (pietrele la rinichi)?
  6. Prevenirea

Tratamentul acestor pietre difera in functie de marimea lor de pozitie si de numarul lor. Din fericire majoritatea pietrelor mici (pana la 5 mm in diametru) care nu produc infectii, blocaje sau simptome se vor elimina daca veti bea zilnic suficiente lichide. Consumand 2 pana la 3 litri de apa zilnic, veti mari cantitatea de urina care va spala rinichii si va elimina pietricelele. Odata eliminate nu mai aveti nevoie de alt tratament. Medicul va va indica sa pastrrati pietrele pentru analize de laborator. Folositi o strecuratoare/sita pentru a colecta pietrele.

Colica renala, durerea acuta simtita cand pietrele mici pornesc in jos pe ureter poate fi tratata cu repaus la pat si analgezice. Unele tipuri de pietre - ca cele facute din acid uric pot fi sfaramate cu medicamente. Majoritatea sunt insa formate din calciu si nu raspund la tratament.

Hipercalciuria
Tiazidele si diureticele sunt adesea prescrise pentru a reduce nivelul ridicat al calciului din urina ( hipercaciuria ) si sa mareasca volumul de urina. Pacientii cu hipercalciurie care nu raspund la tratamentul cu tiazide vor incerca ortofosfati pentru a reduce absorbtia de calciu si vor urma o dieta cu restrictie la calciu. Pacientii nu vor trebui sa renunte la consumul calciului daca medicul nu le va indica acest lucru.

Hiperuricosuria
Pacientii cu nivele ridicate de acid uric in urina ( hiperuricosuria ) sunt sfatuiti sa bea 3 litri de apa pe zi si sa reduca consumul de proteine. Pot fi prescrise : citratul de potasiu (un medicament care mentine nivelul antiacid al urinei) sau allopurinol (un medicament care opreste producerea de acid uric). 

Hiperoxaluria
Hiperoxaluria (nivel ridicat de oxalati in urina) poate fi usoara, enterica si primara. Hiperoxaluria usoara este cauzata de obicei de o dieta bogata in oxalati (prezenti in ceai, ciocolata, cola, nuci si in legume cu frunze verzi). Ca metoda de prevenire se pot lua zilnic doze de piridoxina ( vitamina B6 ) care reduc prezenta oxalatilor, se poate mari cantitatea de lichide consumate si la nevoie se pot lua suplimente cu citrat de calciu.

O dieta saraca in oxalati si in grasimi, aportul crescut de lichide si suplimente de calciu – sunt recomandate in hiperoxaluria enterica. Aceasta boala rara este adesea destul de grava si este cauzata de o disfunctie intestinala (de ex boala Crohn , colita ulceroasa ). Se pot prescrie o serie de medicamente care sa reduca nivelul de oxalati: citrat de calciu , magneziu , fier si colestiramina .

Hiperoxaluria primara este o boala rara, grava, cauzata de o disfunctie mostenita a ficatului. Hiperoxaluria primara necesita un tratament agresiv pentru a preveni formarea pietrelor la rinichi si imbolnavirea grava a acestuia. Se prescriu: doze mari de vitamina B6 , ortofosfati , suplimente de magneziu si consum mare de lichide (cat sa produca 2 l de urina pe zi). Rareori este necesar un transplant de rinichi si de ficat.

Hipocitraturia
Hipocitraturia (nivel scazut de citrat urinar) necesita de obicei prescrierea unui supliment de citrat de potasiu. Doza depinde de cantitatea de citrat urinar pe care o gasim la analiza urinei recoltata in 24 h. Pacientii care au acidoza urinara tubulara raspund bine la tratamentul cu suplimente de citrat de potasiu. Citricele si sucul de lamaie pot de asemenea fi folosite ca suplimente.

Cistinuria
Tratamentul pentru un nivel crescut de cistina in urina ( cistinurie ) se face cu o cantitate mare de lichid si cu ridicarea ph-ul urinei ( de obicei cu bicarbonat ). Se pot prescrie: penicilamina si tiopronina. 
   
Medicatia
Medicamentele antialgice care nu au nevoie de prescriptia medicului (aspirina, paracetamol) nu sunt de obicei eficiente in calmarea durerilor puternice cauzate de pietre la rinichi.

Medicamente injectabile, cum ar fi sulfatul de morfina, meperidina HCL (Demerol) sau tramadol HCL (Ultram) pot fi injectate intravenos sau intramuscular pentru a calma durerile severe. Exista riscul aparitiei dependentei in cazul narcoticelor orale si de supradoza in cazul injectarii medicamentelor direct in vena. Efectele secundare ale acestor medicamente sunt:   

  • constipatia
  • ameteala
  • greata
  • respratie incetinita
  • voma

Apelam la interventia chirurgicala atunci cand nu am reusit sa remediem situatia prin alte procedee sau nu le putem folosi. Avem nevoie de un act chirurgical daca o piatra:

  • nu se elimina dupa o perioada rezonabila de timp si cauzeaza dureri
  • e prea mare sa se elimine fara ajutor
  • blocheaza jetul urinar
  • cauzeaza infectii permanente ale tractului urinar
  • raneste rinichiul si provoaca sangerari permanente
  • se mareste (comparand rezultatele radiografiei)

Pana de curand, operatia pentru indepartarea pietrelor era foarte dureroasa si necesita o perioada lunga de recuperare (4-6 saptamani). Astazi exista multe posibilitati de tratament si nu trebuie sa se ajunga neaparat la operatie.

Litotripsia cu unda de soc extracorporeala (ESWL): Este cea mai des folosita metoda de indepartare a pietrelor de la rinichi. Se folosesc unde ultrasonice sau de soc create in afara corpului care sunt directionate prin piele si tesut catre pietrele din rinichi. Pietrele sunt sparte in particule fine ca nisipul si trec cu usurinta prin tractul urinar in urina. Aceasta metoda nu vatama tesuturile care inconjoara rinichiul ci doar sfarama pietrele. Tehnologia aceasta se poate aplica doar daca rinichiul functioneaza bine si daca nu exista blocaje in calea eliminarii fragmentelor de piatra rezultate.

In cazul tehnologiei mai vechi, pacientul trebui sa stea intins intr-o cada cu apa in timp ce ce transmiteau undele de soc. Astazi aparatura este mai performanta si este prevazuta cu o salteluta pe care pacientul sta comod. Aparatele folosesc raze X sau ultrasunete pentru a permite chirurgului sa localizeze cu precizie pozitia pietrei in timpul tratamentului. Pentru majoritatea procedurilor de lithotripsie cu unde de soc, anestezia nu este necesara. In majoritatea cazurilor, lithotripsie cu unde de soc se face fara internarea pacientului si fara anestezie. Perioada de convalescenta este scurta si pacientul isi poate relua activitatile normale in cateva zile. Daca piatra este mai mare de 2 cm va fi nevoie de doua astfel de sedinte.

Chiar daca litotripsia cu unde de soc este considerate a fi sigura si eficienta , pot totusi apare complicatii. Multi pacienti vor avea sange in urina cateva zile dupa interventie. Mai sunt posibile aparitia unor mici vanatai si a unui usor disconfort in zona spatelui sau abdominala. Pentru a reduce riscul complicatiilor urologii recomanda pacientilor evitarea aspirinei si a altor medicamente care afecteaza coagularea sangelui cu cateva saptamani inainte de interventie. Alte complicatii pot aparea daca fragmentele rezultate din spargerea pietrei ranesc tractul urinar. In unele cazuri urologul va introduce un tub mic ( stent ) prin vezica urinara in ureter pentru a evita riscul ranirii la eliminarea fragmentelor

Nefrolitotomia percutana (PNL) : Acest procedeu se foloseste in cazul in care pacientul are o piatra mare care este localizata intr-o pozitie ce nu permite folosirea litotripsiei cu unde de soc, sau care cauzeaza un blocaj sever ce nu permite eliminarea fragmentelor folosind un stent.

In acest caz. chirurgul va face un mic orificiu lateral si va folosi un instrument numit nefroscop pentru a localiza si indeparta piatra. Pentru pietre mai mari va fi necesara probabil o sonda alimentata cu energie (ultrasonica, electrohidraulica sau hidraulica care va sparge piatra in bucati mai mici. Aceste operatii se fac in timp ce pacientul este sedat sau anesteziat.

Un avantaj pe care il are acesta metoda fata de ESWL este ca chirurgul indeparteaza fragmentele de piatra el insusi, in loc sa astepte ca ele sa fie eliminate pe cale naturala. In general pacientii raman 2-3 zile in spital si poarta un mic cateter in rinichi pana la vindecare. Majoritatea pacientilor isi pot relua activitatile usoare dupa 1-2 saptamani.

Ureteroscopia (URS): Desi unele pietre se pot trata cu litotripsie cu unde de soc, acest procedeu se poate folosi pentru pietrele care se afla in partea inferioara sau de mijloc a ureterului. De fapt aceasta este metoda agreeata pentru tratamentul pietrelor din parte inferioar a ureterului. Ureteroscopia se face utilizand uretroscoape, niste telescoape flexibile sau semi-rigide, ce se introduc in vezica prin uretra , pana in ureter , fara incizie. Acest instrument permite doctorului sa aiba o imagine directa a pietrei. Aparatul este prevazut cu niste tuburi prin care se pot introduce diferite instrumente care sa scoata sau sa sparga piatra. In general se foloseste anestezia si la terminarea interventiei doctorul introduce un stent in ureter pentru cateva zile pana la vindecarea completa. Ureteroscopia a fost descoperita in anii ’70 si a fost folosita pe scara larga in jurul anilor’80. Pana atunci se folosea un dispozitiv in forma de cos care era trecut prin uretra si vezica in ureter pentru a scoate pietrele – fara ca medicul sa aiba posibilitatea de a vedea ceva. Acest tip de tratament “orb” prezenta riscul ranirii ureterului si era mai putin eficient decat cele de astazi. Pe masura ce ureteroscopia si-a perfectionat metodele si instrumentele, acest tip de tratament “orb” nu s-a mai practicat. Riscul ureteroscopiei include perforarea sau strictura (cicatrizarea tesutului) mai ales daca piatra a fost lipita sau incastrata in peretele ureterului mai mult de doua luni. Majoritatea interventiilor ureteroscopice se pot face pe loc si pacientii se pot intoarce la serviciu dupa o zi sau doua.

Chirurgie deschisa: Aceasta interventie necesita anestezie generala. Se face o incizie zona lombara si piatra se extrage din ureter sau rinichi. Pacientii au nevoie de spitalizare prelungita si convalescenta dureaza cateva saptamani. Aceasta metoda se foloseste din ce in ce mai rar.

Ce urmeaza dupa tratamentul pentru pietre la rinichi?
Desi sansa de recidiva depinde de fiecare pacient, exista o posibilitate de 50% de refacere a pietrelor intr-un interval de 5 ani. Deci prevenirea este esentiala . Medicul urolog va va face cateva teste pentru a stabili ce trebuie schimat – medicatie sau dieta - pentru a reduce riscul unei recidive.

Sa nu va surprinda daca veti fi rugat sa colectati urina din 24 de ore dupa ce ati eliminat sau vi s-a inlaturat o piatra, pentru a vi se masura nivelul de aciditate, calciul, sodiul, acidul uric, oxalatii, citratii si creatinina. Aceste informatii vor fi folosite pentru a afla cauza producerii pietrelor. O alta colectare de 24 de ore va fi necesara in conditiile unei diete restictionate. O a treia colectare va indica eficienta tratamentului.




Pagini: « 1 2 3 4 (5) 6 »
<< Infectiile urinare Cancerul de prostata >>
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007