Pacientii cu mielom multiplu au un numar anormal de mare de plasmocite, si in acelasi timp si un numar mare de anticorpi de acelasi tip. Acesti anticorpi se mai numesc si paraproteine.

Plasmocitele neoplazice au tendinta sa se depoziteze in maduva oaselor. Uneori se aglomereaza intr-un singur os formand o singura masa sau “tumora” numita plasmacitom.

In majoritatea cazurilor, insa, plasmocitele neoplazice se acumuleaza in mai multe oase, afectiunea numindu-se mielom multiplu.

In timp ce plasmocitele prolifereaza, afecteaza si slabesc oasele, cauzand dureri si uneori fracturi.

Atunci cand oasele sunt afectate, in sange este eliminat tot mai mult calciu. Aceasta are ca si consecinta aparitia hipercalcemiei (surplus de calciu in sange), urmata de pierderea apetitului, greata, sete, oboseala, slabiciune musculara, agitatie si confuzii.

Producerea de paraproteine suprima formarea anticorpilor normali, ceea ce face ca pacientii sa fie mai sensibili la infectii. Alte efecte ale paraproteinelor sunt: hipervascozitatea (sangele devine mai vascos), amiloidoza (infiltrarea diferitelor organe cu o substanta asemanatoare amidonului).

Cresterea celulelor sanatoase care compun sangele este inhibata la nivel medular. Numarul insuficient de globule albe sanatoase si globule rosii determina oboseala slabiciune, cefalee (durere de cap) si o susceptibilitate crescuta la infectii.

Excesul de anticorpi si de calciu afecteaza functiile normale ale rinichilor de filtrare a sangelui si de eliminare a substantelor toxice din organism.