Alcoolul se absoarbe bine din tractul intestinal, incepand chiar de pe limba, aproximativ 10% in stomac, restul in intestin, in special intestinul subtire.

Metabolizarea alcoolului depinde de tipul bauturii, timpul ingerarii, volumul ingerat, de cantitatea de hrana din stomac, ritmul de golire al stomacului, precum de caracterele personale.

Varful concentratiei este atins in 30-90 minute, consumul rapid si pe stomacul gol cresc absorbtia si descresc timpul pana la atingerea varfului alcoolemiei.

Absorbtia bauturilor cu continut mare de alcool (15-20%) se face mai rapid.

Metabolizarea alcoolului absorbit se face in procent de 90 la nivelul fiactului, restul de 10% fiind eliminat nemodificat prin urina si plamani.

Exercitiul fizic nu accelereaza metabolizarea. Cresterea tolerantei nu duce la cresterea capacitatii de metabolizare a alcoolului. Insulina favorizeaza oxidarea optima a lui.

Coeficientul Widmark (rata disparitiei alcoolului in sange) este constant si specific la o persoana.

Metabolizare hepatica se face cu ajutorul a doua enzime –Alcool dehidrogenaza (ADH) si Aldehiddehidrogenaza. Aceasta din urma poate fi inhibata de disulfiram, oprindu-se astfel metabolizare alcoolului in stadiu intermediar ; acest aspect a stat la baza terapiilor clasice de deconditionare negativa utilizate in terapia alcoolismului o lunga perioada de timp.

Eliminare se face pe cale renala in cea mai mare parte si prin plamani restul.
Odata patruns in organism, alcoolul produce o serie de modificari directe asupra creierului, aupra comportamentului si nu in ultimul rand afecteaza cea mai mare parte a organelor.