Index alfabetic general
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Z
Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Boli si afectiuni - Index alfabetic
A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W Z
Boli si afectiuni :: Psihiatrie


Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie

Diagnostice si teste
In acest articol:
  1. Cauze si diagnostice
  2. Diagnostice si teste
  3. Terapii si tratamente
  4. Medicamente si modalitati de administrare
  5. Riscurile adminstrarii de medicamente
  6. De retinut!
Cum este diagnosticat ADHD
Evaluarea unui copil suspectat de a avea ADHD implica diferite discipline pentru a oferi o analiza cuprinzatoare a evaluari medicale. Testele trebuie sa includa: teste de dezvoltare, de invatare si teste psihosociale. Intervievarea parintilor si copilului, si de asemenea o discutie cu profesorul copilului este cruciala. O ancheta cu privire la istoria familiei pentru probleme de comportament sau probleme sociale este de asemenea imperativa.
In timp contactul direct de la persoana la persoana este considerat vital, de la bun inceput a unei anchete, urmarirea anumitor studii poate fi realizata prin compararea de chestionare standardizate aplicate parintilor si profesorilor , dar si dupa anumite tratamente cu medicamente, terapie comportamentala sau alte abordari. De obicei nu exista nicio constatare la o examinare fizica a pacientilor cu ADHD, dar anumite caracteristici psihice neobisnuite trebuie sa determine luarea in considerare a consultarii cu un genetician din cauza problemelor comportamentale sau a unor posibile simptome ale unui sindrom congenital (de exemplu sindromul alcoolismului fetal).

Este ADHD o boala care se mosteneste?
Cercetarile anterioare sustineau faptul ca ADHD nu este o boala mostenita din familie. Insa mai multe anchete efectuate recent au demonstrat ca acei copii care au ADHD, de obicei, au cel putin o ruda apropiata (copil sau adult), care, de asemenea, are ADHD. Cel putin o treime din parintii care au ADHD vor produce un copil cu ADHD. Cu realizarea mai nou ca adultii pot avea, de asemenea, simptome ADHD, nu este nemaipomenit sa ai un parinte cu ADHD. De cele mai mu de multe ori diagnostigul parintilor este dat in acelasi timp cu cel al copiilor. In sfarsit, mai multe studii au demonstrat o serie de gene care pot avea un rol in modificarea neurochimiei creierului si care ofera o baza fiziologica pentru aceasta tulburare si pentru faptul ca se mosteneste.

ADHD este in crestere? Daca da, de ce?
Nimeni nu stie sigur daca prevalenta ADHD in sine a crescut, dar este foarte clar ca numarul de copii identificati cu aceasta tulburare si care apeleaza la un tratament a crescut in ultimul deceniu. Unul dintre motivele pentru care aceasta rata a identificarii bolii a crescut si faptul ca oamenii apeleaza la un tratament specializat se datoreaza, in parte, interesului mai mare din partea mass-media, care a condus la o sensibilizare sporita a consumatorilor, precum si cunoasterea pe scara larga a tratamentelor eficiente. De asemenea profesorii sunt mai bine instruiti sa recunoasca starea si sugereaza familiei caute ajutor, in special in cazurile usoare. In plus, criteriile de diagnostic de ADHD sunt acum mult mai specific si mai concis definite.
In prezent diagnosticul de ADHD este mai putin stigmatizat social decat in trecut. Aceasta noua perspectiva a condus la intelegerea faptului ca ADHD este o tulburare biochimica si nu doar o lipsa de control a copilului de catre parinti Ca atare, mai multi parinti sunt receptivi la terapia medicala pentru a trata aceasta afectiune, mai degraba decat a recurge la metode mai putin eficace cum ar fi educatia copilului prin disciplina severa. Interesant, cresterea prevalentei ADHD nu este doar un fenomen american, dar a fost observat, de asemenea si in alte tari. Daca numarul de pacienti cu ADHD a crescut cu adevarat sau mai degraba exista o mai buna recunoastere si acceptare a ADHD ca si boala ramane de vazut.

Poate fi detectat ADHD prin radiografii ale creierului copilului?
Anumite testele neuroimagistice de cercetare au aratat faptul ca creierul copiilor cu ADHD difera destul de consistent de cel al copiilor fara tulburare, diferentele aparand in anumite zone ale creiurului care sunt mai mici decat cele ale copiilor normali. Exista, de asemenea, o asimetrie intre emisferele dreapta si stanga. In general, marimea creierului este cu 5% mai mica la copiii afectati de ADHD, decat la copiii fara aceasta tulburare. Cu toata ca aceasta diferenta este observata in mod constant, e este una mult prea mica pentru a fi indeajuns ca sa fie pus diagnosticul de ADHD la o anumita persoana. In plus, se pare ca exista o legatura intre capacitatea unei persoane de a acorda o atentie continua unei anumite activitati, fapt ce reflecta activitate scazuta a creierului. La persoanele cu ADHD anumite zone ale creierului cum ar fi cea care concentreaza atentia pare a fi mai putin activa, ceea ce sugereaza ca exista un nivel mai mic de activitate in unele parti ale creierului. Este important sa se reitereze faptul ca aceste observatii de laborator nu sunt inca suficient de consistente sau precise pentru a putea stabili sau confirma diagnosticul de ADHD sau pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului utilizat.
Poate fi un copil diagnosticat cu ADHD chiar de la o varsta pre-scolara ?
Diagnosticul de ADHD la copii cu varste prescolare (sub 5 ani) este posibil de oferit, dar este extrem de dificil si ar trebui luata cu prudenta aceasta decizie de catre experti bine instruiti in probleme neuro-comportamentale ale copiilor. O varietate de probleme fizice, probleme emotionale, probleme de dezvoltare (intarzieri in special la invatarea limbii), si anumite probleme de adaptare pot da uneori impresia la aceasta varsta ca un copil sufera de ADHD. Cu siguranta nu este obligatoriu ca un copil de varsta prescolara care prezinta simptome de ADHD concrete sa fie plasat intr-o gradinita speciala. Primul tratament pentru copiii de aceasta varsta care prezinta simptome ADHD, nu este un medicament, ci mai degraba terapie de mediu sau de comportament. Acest tip de terapie poate fi cu siguranta efectuat acasa de catre parinti. In cazul in care copilul este plasat intr-o gradinita, ingrijitorii trebuie sa fie foarte bine instruiti in tehnici de terapie comportamentala. Terapia cu ajutorul stimulentilor poate reduce comportamentul opozitional si imbunatati interactiunea mama-copil, dar acest tratament este obicei de utlizat in cazurile grave sau atunci cand un copil nu raspunde la interventiile de mediu sau de comportament.

Care este impactul ADHD asupra copiilor si a familiilor lor?
Viata poate fi grea pentru copii cu ADHD. Ei au de multe ori probleme la scoala, nu pot termina un joc si au probleme in a-si face prieteni. De asemenea pot petrece ore chinuitoare in fiecare noapte luptandu-se pentru a-si pastra cele invatate pentru a doua zi la scoala. Conflictele din familie pot creste din cauza frustarii copilului sau din cauza epuizarii parintilor. Adolescentii au un risc crescut pentru a-si pierde stima de sine , risca sa produca accidente si pot dezvolta adictie la tutun si alte droguri . Programele scolare pentru a ajuta copiii cu probleme legate de ADHD (abilitatile sociale si de formare comportament) nu sunt disponibile in foarte multe scoli, in plus, nu toti copiii cu ADHD pot beneficia de servicii speciale de invatamant. Pentru a depasi aceste bariere, parintii pot cauta programe scolare, care au o abordare a muncii in echipa care implica parintii, profesorii, psihologii scolari dar si alti specialisti de sanatate mintala precum si medici. In plus, exista tratamente si strategii de educatie parentala pentru parintii copiilor cu ADHD.



Pagini: « 1 2 (3) 4 5 6 7 »
<< Dependenta de nicotina Amnezia >>
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007