Schizofrenia are o etiologie plurifactoriala, un individ poate fi purtatorul unei predispozitii genetice, dar aceasta vulnerabilitate se exprima doar in fata unor factori de mediu care ar putea  produce mutatii sau ar putea influenta expresia genetica.
Componenta genetica nu este suficienta, rudele apropiate ale bolnavilor schizofreni au risc de 10% de a face boala in cursul vietii ;copiii cu un singur parinte schizofren prezinta un risc de 5-6%, fata de 46% in cazul celor cu ambii parinti bolnavi.

Unele rude ale indivizilor cu schizofrenie au un risc crescut pentru un grup de tulburari mentale denumit spectrul schizofreniei din care fac parte tulburarea schizoafectiva, tulburarea schizotipala, tulburarea de personalitate paranoida, schizoida si evitanta.
Pe langa transmiterea genetica, s-a demonstrat un dezechilibru la nivelul metabolismului neurotransmitatorilor (dopamina, serotonina, noradrenalina, GABA, peptide ).
Alte ipoteze sunt cele infectioase si imunologice: virozele mamei in timpul sarcinii predispun copilul la schizofrenie, fiind cunoscut rolul toxoplasmei in acest sens.
Ipotezele imunologice pleaca de la observatiile conform carora exista valori crescute ale unor imunoglobuline ( IgG, IgA, IgM) precum si anomalii ale limfocitelor circulante si periferice (cresc limfocitele B si scad limfocitele T).
S-a iscat deasemenea, si discutia despre rolul stresului asupra caruia este supus imigrantul atunci cand isi schimba locuinta.

Are familia vreun rol in aparitia schizofreniei?
Este des intalnita sciziunea dintre mama si tata, competitia in a atrage copilul de partea unuia iar aceasta mentine o atmosfera tensionata in familie. Cel mai frecvent, mama unui bolnav de schizofrenie este posesiva, hiperprotectoare, accepta foarte greu sau poate chiar deloc boala copilului si astfel necesitatea unui tratament.
Desi s-a vorbit despre “mama schizofrenigena”- dominanta si un tata supus si umil, nu s-a gasit un pattern familial specific cauzator de schizofrenie.