1.Terapia empirica
Pacientului care prezinta simptome tipice i se impune un tatament medicamentos cu rolul de a suprima producerea de acid in stomac. Daca refluxul diminua, atunci diagnosticul de BRGE este considerat confirmat. Aceasta abordare poate totusi subdiagnostica complicatiile BRGE.

2.Endoscopia digestiva superioara
Ineficienta terapiei empirice, prezenta simptomelor atipice sau a celor de alarma, pacienti cu simptome cronice (> 3 ani) impun abordari paraclinice. Ca prim test de diagnostic se utilizeaza endoscopia digestiva superioara = procedura prin care se patrunde prin cavitatea bucala in tractul gastrointestinal cu ajutorul unui tub prevazut cu un sistem optic si se vizualizeaza intrun monitor esofagul, stomacul, duodenul; in plus aceasta metoda include si examinarea acestor organe (ex: biopsii). Doar 30-40% din pacientii cu BRGE prezinta leziuni vizibile la endoscop (esofagita de reflux); ceea ce inseamna ca sensibilitatea explorarii este mica, dar specificitatea este mare. Esofagita de reflux presupune existenta unor eroziuni la nivelul mucoasei esofagiene. Aceasta explorare poate identifica mai multe complicatii ale bolii de reflux gastroesofagian (BRGE): ulcer, stricturi, esofag Barret.

3.Biopsia
Presupune prelevarea de material tisular (tesut) de la nivelul esofagului tot cu ajutorul endoscopului. Se foloseste mai mult pentru diagnosticarea cancerelor, a bolilor inflamatorii, mai putin pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Studii recente demonstreza ca rezultatul bioptic in cazul bolii de reflux gastroesofagian BRGE arata largirea spatiilor dintre celulele mucoasei; nu s-a definitivat inca daca un astfel de rezultat confirma cu incredere BRGE.

4.Examenul radiologic
Se inghite bariu (substanta de contrast) si se face o examinare cu raze X. Metoda a fost abandonata pentru ca nu e specifica bolii de reflux gastroesofagian BRGE, fiind mai potrivita pentru detectarea complicatiilor acesteia: stricturi, ulcere.

5.Testul de provocare Bernstein
Testul determina sensibilitatea mucoasei esofagiene la acid, incercand sa reproduca simptomele bolii de reflux gastroesofagian BRGE prin introducerea in esofag printr-o sonda nazoesofagiana de solutie de acid clorhidric. Aparitia simptomelor de reflux in urmatoarele minute impune administrarea de solutie salina care ar trebui sa duca la disparitia simptomelor. Un test pozitiv este definit de aparitia simptomatologiei caracteristice BRGE la instilarea acidului si de disparitia lor la perfuzarea de solutie salina. Un rezultat negativ, insa, nu exclude boala de reflux gastroesofagian (BRGE).

6.PH-metria esofagiana
Se plaseaza nazoesofagian un senzor la 5 cm de SEI. Pacientul isi urmeaza activitatile obisnuite. Senzorul e conectat la un minicomputer care inregistreaza numarul total al episoadelor de reflux (definite prin scaderea pH-ului sub 4). Rezultatul se raporteaza prin exprimarea timpului din 24 ore in care pH-ul a fost < 4. Valorile patologice sunt considerate peste 10,5% cand pacientul sta in picioare si 6% cand pacientul sta culcat.

7.Manometria esofagiana
Se plaseaza un senzor pentru presiune si se determina presiunea la diferite nivele ale esofagului. De exemplu, presiunea < 6 mmHg la nivelul SEI se asociaza cu boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Aceasta metoda, care testeaza defapt motilitatea esofagiana, constituie o importanta metoda de diagnosticare a tulburarii de motilitate esofagiana (se confunda adesea cu BRGE).