Capitolul patru

INCEPUTUL CALATORIEI
SPRE PUTEREA
INDIVIDUALA SI SIMBOLICA

Cu totii ne incepem vietile saturati de modele de credinte Tribale sau de grup, incepand cu cele ale triburilor noastre biologice. Credintele Tribale, prin insasi natura lor, sunt credintele grupului; unele din ele sunt recunoscute ca adevaruri universale, cum ar fi aceea ca e gresit sa ucizi, pe cand altele sunt doar ale unui anumit grup, cum ar fi credinta ca „religia noastra este singura adevarata.” Inca inainte sa atingem varsta ratiunii (in jur de sapte ani), circuitele noastre de energie se conecteaza la modelele de credinte Tribale, prin influenta varstnicilor Tribului (parinti, invatatori, lideri religiosi si politici), incepand cu modelele de credinte care sunt aliniate la prima chakra si continuand cu cele inerente celei de a doua si a treia chakra. Pana sa ajungem la varsta de patru ani, toate cele trei chakre sunt complet active. (Mai tarziu pe parcursul vietii, pe masura ce ne dezvoltam puterea Individuala, se activeaza, la randul lor, cea de a patra, a cincea si a sasea chakra. A saptea chakra intervine atunci cand invatam sa vedem evenimentele din viata noastra cu vederea Simbolica, recunoscand modelele arhetipale ce stau la baza multora dintre actiunile noastre.)
Incepem sa iesim din mentalitatea Tribala si sa patrundem in puterea Individuala (si Simbolica, in final), atunci cand incepem sa cautam raspunsul la intrebari referitoare la legatura noastra cu restul universului: „Si cum ramane cu mine? Cum imi potrivesc eu nevoile in contextul obligatiilor pe care le am? De fapt, care sunt nevoile mele?” Acest proces incepe subtil, la fel cum ati incepe sa va pierdeti interesul pentru un hobby sau pentru un anumit fel de mancare si sa deveniti fascinati de alte distractii si de alte feluri de mancare. Desigur ca o schimbare in modul in care va percepeti locul in lume este mult mai serioasa decat renuntarea la un hobby. Abandonarea perspectivei obisnuite asupra vietii si indepartarea de tot ce presupune viata voastra poate fi un proces anevoios si infricosator.
V ar putea fi de ajutor sa intelegeti ca trecerea de la mentalitatea Tribala, la puterea Individuala este inevitabila. Cei mai multi dintre noi vom ajunge la un moment in vietile noastre, in care lumea cu care suntem familiarizati cel mai mult, nu mai functioneaza. La unii oameni se intampla de mai multe ori. Ne este menit sa ne autodepasim   si intr adevar, nu putem sa evitam aceasta dezvoltare, asa cum nu putem opri procesul de imbatranire. Singura intrebare este cat de gratios – si de sanatos – vom face fata acestei tranzitii. Uneori, catalizatorul este o criza emotionala sau interioara, iar alteori este o simpla alegere din viata   care, in cele din urma, ne conduce intr o directie pe care nu o anticipasem. Inevitabil, fiecare din noi va ajunge la momentul in care locul in care ne am simtit cel mai confortabil devine atat de neconfortabil, incat simtim ca ne sufocam in aerul vechi al propriei noastre istorii.
Autoexplorarea este o componenta importanta a cresterii spirituale, care ne aduce multe recompense. Totusi, deseori ocazia de a ne cunoaste pe noi insine ne inspaimanta, pentru ca, asa cum am vazut la al doilea mit despre vindecare, noi asociem cautarea autocunoasterii cu o infioratoare singuratate. Suntem Tribali din proiectul initial, desigur, dar ne este menit sa invatam ca totul in viata este o extensie a Tribului nostru – nu doar acei oameni legati de noi genetic, sau cei mai apropiati de noi prin prietenie sau simple cunostinte.
Constiinta inseamna sa devenim constienti ca noi toti suntem parte a unui sistem energetic infloritor. Invatam acest lucru, atunci cand ajungem sa ne cunoastem in afara circumstantelor familiare, care ne permit siguranta iluziilor   cum ar fi credinta ca cineva va fi intotdeauna in preajma, sa aiba grija de noi si sa ia deciziile in locul nostru. Traind cu astfel de credinte si convingeri, nu putem sa descoperim continutul propriei noastre minti si al propriei noastre inimi; de aceea, de obicei nu ni se permite prea mult timp sa traim prin mintea altcuiva. La fel, nu ni se permite sa ne amestecam la nesfarsit in nevoile altei persoane si in dreptul acesteia de a-si face propria calatorie interioara, sa separam si sa individualizam   fie ca este vorba de sot sau de sotie, de copil sau de prieten.
Ne este dat sa invatam despre puterea gandurilor si a sentimentelor  noastre   si astfel, sa descoperim gradul superior de alegere pe care puterea lor il contine. Alegerea s a nascut din polaritati opuse – pestii gemeni din semnul Pestilor. Ea ne activeaza experientele   individuale si spirituale   si ne exprima credintele. Putem sa alegem sa fim blanzi sau cruzi, iertatori sau razbunatori, generosi sau zgarciti, milosi sau judecatori. Alegeri ca acestea incep sa aiba o insemnatate mult mai mare, odata ce intelegem ca urmarile lor merg dincolo de noi insine si de cei apropiati noua   si ca aceste urmari se manifesta in constructia noastra biologica. Fiecare alegere pe care o facem, spusa sau nespusa, influenteaza atmosfera incaperii in care ne aflam, sau casa in care tocmai am intrat sau din care am iesit. Din cate stim, alegerile noastre pot sa influenteze chiar si modelele de clima. Cultura occidentala abia acum a inceput sa ia in serios puterea alegerii, pe care practicile hinduse si budiste le au predat ca si dreapta gandire, dreapta vorbire si dreapta actiune.
Constiinta inseamna impacarea cu propria noastra putere Individuala, cu puterea gandurilor si a actiunilor noastre de a avea efecte pe o raza mare. Atata timp cat ramanem in stapanirea puterii Tribale, capacitatea noastra de a alege si de a deveni mai responsabili de sine este limitata. Deseori, in mintea Tribala suntem inconstienti de complexul de forte psihologice si emotionale care actioneaza asupra proceselor noastre decizionale. Noi tindem sa luam decizii prin reactie, sau din obisnuinta. Dar, pe masura ce incepem sa ne autoexploram, largim treptat felul in care ne definim pe noi insine si rolul nostru in viata. Atunci cand ne asumam responsabilitatea pentru actiunile noastre exterioare, dar si pentru ganduri si atitudini, incepem sa vedem legaturile noastre energetice cu ceilalti si cu insasi forta esentiala a vietii.
De dragul evolutiei noastre personale, trebuie sa scapam din stransoarea puterii Tribale, sa ne sfaramam si sa ne invingem psihicul si sa intram in contact cu partea noastra din umbra. Polaritatile Pestilor si ale puterii Individuale simbolizeaza ca nu exista un raspuns simplu la nimic, ca fiecare virtute are o umbra. Asa cum Dumnezeu i a spus profetului Isaia, aproape de sfarsitul erei Berbecului, „Eu intocmesc lumina si Eu fac intunerecul; Eu dau propasirea si Eu aduc restristea; Eu, Domnul, fac toate acestea.” (Isaia 45:7) La fel, fiecare decizie de a actiona elimina posibilitatea unui alt fel de actiune   si trebuie sa acceptam faptul ca, deseori, deciziile pot sa nu fie ideale. Ce conteaza cel mai mult nu este alegerea in sine, ci motivul din spatele alegerii noastre. Daca alegem ceva din frica, rezultatul actiunii noastre poate fi nesatisfacator si instabil; daca alegem in credinta, rezultatul actiunii noastre ne va duce, probabil, oricat de sovaielnic, in directia in care trebuie sa mergem.
Viata noastra se schimba in exterior, pe masura ce noi ne schimbam in interior. Una o urmeaza pe cealalta in mod natural si, oricat am incerca, nu putem opri aceasta dinamica. Asa cum se intampla adesea, vom cauta cu disperare sa-i luam cu noi pe oamenii la care tinem cel mai mult, sau sa ne agatam de componentele exterioare ale vietii noastre, chiar daca focul nostru interior face ravagii si ameninta sa ne consume. Vom incerca sa le descriem familiei si prietenilor nostri prin ce trecem si sa speram ca ei se vor regasi cumva in aceasta   sau ca, poate, vor gasi ca peisajul pe care il exploram in interiorul nostru este suficient de atractiv, incat sa sara si ei in lumea aflata in spatele ochilor lor. Uneori reusim; deseori nu. Alegerea noastra de a pleca in calatorie trebuie facuta in credinta si nu poate depinde de cine alege sa vina cu noi. Asa cum ii place sa spuna psihologului si teologului Sam Keen, doua dintre cele mai importante intrebari pentru calatoria voastra in viata sunt: „Incotro ma indrept eu?” si „Cine va merge cu mine?” Este foarte important sa va puneti aceste intrebari, in aceasta ordine.
Cred ca va ajuta sa tineti minte ca instinctul tribului este sa-si descurajeze membrii sa se aventureze prea departe de ceea ce le este familiar. Cel mai adesea, atunci cand faceti calatoria catre descoperirea de sine, veti intalni impotrivire. Ar fi gresit sa luati aceasta reactie ca pe ceva personal; ea ar trebui vazuta ca un act de iubire Tribala, sau, cel putin de loialitate Tribala, pentru ca triburile sunt proiectate sa se straduiasca sa si pastreze membrii laolalta.
Dar dorinta voastra ca experientele sa va fie luate in seama si validate poate fi una pe care prietenii si membrii familiei sa nu o poata satisface, pentru ca ei nu trec prin ce treceti voi. Ar putea sa le fie greu sa va inteleaga izolarea, cand inca sunt inconjurati de cei pe care ii iubesc; ei nu au nevoie sa patrunda sensul mai profund al vietii lor, atunci cand sunt fericiti sa traiasca la suprafata. Initial, multi dintre noi se dau inapoi de la cautare, pentru ca stim, intuitiv, ca este foarte probabil ca aceasta sa duca la schimbari in viata. De fapt, eu ma indoiesc ca aceia dintre noi care se afla in cautare am avansa atat de mult, daca am sti dinainte amploarea dificultatilor prin care vom trece.

Calatoria voastra de auto descoperire poate sa fi inceput deja, fara macar sa stiti aceasta. Semnele care o indica nu sunt greu de vazut, odata ce stiti ce cautati. Iata cateva dintre cele mai obisnuite si mai graitoare:

Semnalele ca descoperirea de sine a inceput

• Un disconfort sporit in mediul vostru familiar, care se poate manifesta prin sentimentul ca nu mai sunteti multumiti de ocupatia voastra sau chiar de relatia voastra primara.
• Incapacitatea de a identifica de ce sunteti saturati de depresie si de extenuare.
• O senzatie patrunzatoare de singuratate, deseori insotita de nelinistea ca izolarea voastra nu se va sfarsi niciodata.
• O constientizare absoluta ca ceva in viata voastra s a schimbat si ca, desi s ar putea sa nu fiti siguri de ce va rezerva viitorul, in mod clar nu puteti sa va intoarceti inapoi si sa traiti cum ati trait inainte.
• O curiozitate crescanda cu privire la nevoile voastre personale si o pasiune de a descoperi care sunt acestea si de a obtine validarea lor din partea cuiva care intelege prin ce treceti. Sentimentele profunde de singuratate care pot insoti o trezire necesita un oarecare nivel de validare, mai ales daca nu sunteti inconjurati de oameni care sa inteleaga prin ce treceti. (Daca va aflati in aceasta situatie, cautarea companiei unui grup de sprijin sau frecventarea seminarelor pe teme legate de constiinta poate fi extrem de folositoare si va poate ajuta sa reveniti cu picioarele pe pamant.)
• Aparitia unor aptitudini pe care n ati stiut niciodata ca le aveti, cum ar fi capacitatea de a i vindeca sau de a ii consilia pe altii si o schimbare a modului in care percepeti realitatea. Aceasta cuprinde adesea si o sensibilitate crescuta la modelele energetice si vibrationale transmise de oameni si de medii. Treceti de la un mod de a va lega de lumea exterioara prin cele cinci simturi la trezirea capacitatilor voastre multisenzoriale si intuitive. Cu toate ca intuitia sau instinctul de supravietuire este activ tot timpul, in fiecare, aceasta noua sensibilitate reflecta aparitia unei aptitudini intuitive mult mai profunde. Ea se poate dezvolta si poate deveni tipul de sensibilitate de care o persoana are nevoie pentru a vindeca, sa zicem, prin atingere terapeutica sau prin acupunctura, sau va poate ajuta, pur si simplu, sa deveniti mai introspectivi.
• O schimbare in relatia voastra cu timpul. In puterea Tribala, timpul este o forta lineara exterioara, care va trece prin etapele vietii voastre, de la copilarie pana la varste mai inaintate. Ceea ce realizati si cat de repede reusiti – aceste viteze sunt calibrate dupa viteza Tribala. Daca Tribul crede ca este nevoie de un an de tratament si de cinci ani de sanatate buna pentru a fi considerat vindecat de cancer, atunci acela va fi timpul la care se va astepta cineva care se bazeaza pe credintele Tribale. In puterea Individuala insa, timpul devine din ce in ce mai relativ, pe masura ce descoperiti puterea mintii voastre constiente. Nu mai este nevoie sa fiti sub controlul cronometrului grupului; in schimb, aveti optiunea de a vedea cum asumarea puterii si vindecarea sinelui interior pot influenta viteza de recuperare a corpului vostru fizic. Acest simt al timpului se extinde si la viteza cu care puteti sa creati ceva nou pentru voi insiva. In loc sa va ganditi, „Sunt prea batran ca sa o iau de la capat”, puteti sa credeti ca varsta nu are nimic de a face cu creativitatea, cu iubirea sau cu placerea de a trai.
• O crestere a sensibilitatii la anumite mancaruri, tesaturi, toxine din mediul inconjurator si medicamente, cum ar fi aspirina si remediile obisnuite pentru raceala. Este posibil sa manifestati alergii la substante care, inainte, nu va afectau sistemul – cum ar fi graul, produsele lactate si cofeina.
• O curiozitate crescanda pentru domenii legate de dezvoltarea de sine, fie la alegere, fie din necesitate.
• Apare senzatia unei noi identitati, care poate aduce cu sine descoperirea de noi ambitii sau dorinta de a trai un stil de viata cu totul nou. S ar putea sa alegeti sa parasiti viata de oras pentru cea de la tara, sau sa acceptati o micsorare de salariu, pentru a avea, in schimb, mai mult timp liber si o sansa de a urmari alte interese.
• Senzatii de eliberare care nu seamana cu nimic din ce ati cunoscut inainte, ca si cum ati fi evadat din lanturi invizibile, care va tineau legati de modele repetitive de comportament ce nu mai corespundeau dimensiunii spiritului vostru.
• Nevoia de a petrece mai mult timp in natura sau singuri.
• O nemultumire crescanda in legatura cu religia institutionala si nevoia de a cauta spiritualitatea. Se poate, de asemenea, sa incepeti sa aveti experiente spirituale, cum ar fi stari profunde de meditatie, o chemare spre o noua cale in viata sau chiar o trezire a energiei Kundalini.
• Plictiseala fara sfarsit si o pierdere a apetitului pentru orice va aducea satisfactie si multumire alta data.
• Dezvoltarea unei boli care nu poate fi tratata cu succes de procedurile medicale alopate.

Fiecare dintre cei aflati pe calea spre puterea Individuala va cunoaste cel putin unul dintre aceste semnale sau etape, iar unii pot sa experimenteze mai multe dintre ele sau chiar pe toate. Fiecare reprezinta un fel de provocare: fie o noua iritatie sau un disconfort pe care trebuie sa l alinam, fie o noua orientare, o noua aptitudine sau o noua putere pe care s ar putea sa dorim sa o folosim. A indura si a rezolva provocarile – aceasta pare sa fie amprenta calatoriei, descrisa adesea ca experienta desertului sau noaptea intunecata a sufletului. Aceasta noapte intunecata a aparitiei sufletului nostru poate sa para intimidanta si descurajatoare, dar avansarea catre puterea Individuala creeaza, inevitabil, oarecare durere si disconfort. In acelasi timp, ea ne ofera sansa sa razbatem la un nivel mai inalt de maiestrie si de satisfactie. Ca si la mutarea intr o casa noua sau la inceperea unui serviciu nou sau a unei noi relatii, greutatile cu care ne confruntam la inceputul calatoriei mascheaza deseori potentialul superior de bucurie si implinire pe care aceasta il contine.
 Sa aruncam o privire la unele forme pe care le poate lua confruntarea cu vechile noastre modele Tribale si sa vedem cum putem sa le transformam in noi inceputuri.

BOALA CA VEHICUL TRANSFORMATOR

Boala este unul dintre elementele cele mai frecvente, care ne deschid ochii in calatoria spre constiinta si auto descoperire. Boala cere atentie imediata si nu poate fi ignorata. Cand chemarea trezirii noastre ia forma unei boli care ne ameninta viata, nu ni se da optiunea sa o ignoram. Boala poate fi mijlocul prin care ne intalnim cu puterea psihicului si a spiritului nostru.
Asa cum am vazut deja in Capitolul 2, negativitatea nu este intotdeauna cauza care sta la radacina unei boli. Uneori, boala este rezultatul unor factori genetici sau de mediu, asupra carora se pare ca nu prea avem control. Pe cat poate fi de greu de crezut, boala mai este, uneori, si raspunsul la rugaciune, pentru ca poate fi mijlocul prin care sa ne descoperim capacitatile noastre cele mai pretioase si sa ne aducem cea mai mare contributie la restul. O astfel de boala poate fi considerata ca un punct de rascruce, la care trebuie sa va exercitati puterea de a alege. Confruntati cu o criza care necesita rezolvare printr o schimbare de constiinta si a stilului de viata, trebuie sa cautati potentialul de crestere spirituala pe care il contine situatia. Ca sa evitati dezvoltarea unei atitudini negative fata de boala voastra, ganditi va la ea ca la o invitatie de a descoperi un nivel superior de constiinta. Literatura medicala recenta este plina de relatari despre oameni care au reactionat la un atac de cord sau la cancer prin schimbarea regimului alimentar si practicarea de exercitii, asociate cu o serie de programe care reduc stresul, care cuprindeau yoga si meditatia – si care si au descoperit o adevarata afinitate pentru astfel de practici. Ca rezultat, multi si au schimbat viata in mod spectaculos, pasind prin usa deschisa de boala mortala, intr o viata de renastere spirituala.
Eu cred ca toate bolile pot fi privite ca o experienta transformatoare, pentru ca boala cere sa acordam atentie procesului de vindecare, care, in sine, contine posibilitatea de schimbare. Atunci cand boala se manifesta din cauza unui model negativ de comportament – abuz de de substante, fumat, niveluri ridicate de stres, un serviciu sau o relatie care va minimalizeaza – schimbarea personala devine parte a procesului de vindecare. In acelasi timp, considerand boala un prilej de a va mari constienta de sine, se activeaza potentialul pentru vindecare, latent atunci cand adoptati o pozitie pasiva sau cand cadeti in autocompatimire. Asa cum le spun si celor care frecventeaza seminariile mele, „Verbele vindeca, substantivele nu.”

ATUNCI CAND PROVOCAREA ESTE BOALA

La varsta de 41 de ani, Ana era maritata, avea patru copii si era implicata activ in comunitatea ei, cand, destul de surprinzator, a fost diagnosticata cu lupus. Nu cunostea nimic despre medicina alternativa, astfel ca, natural, a apelat la medicina conventionala pentru tratament. I s a prescris sa ia frecvent steroizi, asa incat greutatea ei s a marit brusc cu 30 de kilograme peste greutatea normala a coprului ei, care era in jur de 60 de kg.
Medicul Anei i a adus la cunostinta ca lupusul este o boala pentru care, practic, nu exista remediu. Cel mai bun lucru pe care il putea spera era sa ajunga la o stare de remisie, cu ajutorul medicamentelor. Ana simtea ca nu avea alta alegere, decat sa accepte aceasta prognoza impreuna cu planul de tratament, insa cu lunile de infuzie chimica ce treceau, ea devenea extrem de deprimata si extenuata fizic. O incercau continuu sentimente de vinovatie, din cauza ca nu era in stare sa fie de ajutor familiei ei, bazandu se tot mai mult pe fiica ei de 16 ani, sa o ajute la gatit, la cumparaturi si la menaj. Fiica ei, incercand din rasputeri sa ajute, a inceput curand sa-si arate resentimentele, caci viata ei sociala fusese redusa la jumatate, iar ea nu era aproape deloc pregatita sa faca fata multora dintre noile ei responsabilitati.
In cele din urma, tensiunea din casa a devenit atat de extrema, incat sotul Anei i a sugerat sa caute ajutor terapeutic. Anei i au trebuit inca doua luni de zile pana sa reactioneze la acea sugestie, dar cand a facut pasul, a cunoscut un terapeut care se intampla sa fie implicat activ in comunitatea medicinei alternative si care a ajutat o sa afle si despre alte tratamente care existau pentru lupus, de la acupunctura la vizualizare si aromaterapie.
In acelasi timp, Ana invata despre sine. Terapeutul ei i a dat clar de inteles ca nu putea sa abordeze aceste tratamente cu aceeasi atitudine cu care abordase tratamentul cu medicamente. „Medicamentele isi fac efectul, indiferent de starea mintii tale,” spunea doctorita, „dar lucrul acesta nu mai este adevarat in cazul tratamentelor alternative. Acestea se bazeaza pe participarea ta constienta; de fapt, cu cat esti mai constienta, cu atat sunt mai eficiente.” Inspirata de ceea ce aflase, Ana a invatat singura, cu ajutorul cartilor, casetelor si al intalnirilor cu un grup de sprijin.
Pe parcursul acestei calatorii, Ana a facut cateva tranzitii remarcabile. Cea mai spectaculoasa a fost descoperirea diferentei dintre sprijinul pe care il primea prin intermediul religiei sale si sprijinul pe care il gasea prin alte practici spirituale. Initial, cand aflase de diagnostic, Ana simtise ca era pedepsita pentru ceva. Pe masura ce a evoluat si a ajuns sa dezvolte o relatie mai intima cu Dumnezeu, prin noile ei practici, ea a reusit sa il perceapa pe Dumnezeu in termeni foarte diferiti si sa si vada boala dintr o perspectiva cu totul noua.
„Primul lucru pe care l am descoperit,” zicea Ana, „a fost ca vina adanca pe care o purtam cu mine din momentul diagnosticului – vina din cauza faptului ca nu mai eram in stare sa fiu sotia si mama care fusesem odinioara – isi avea radacina in credinta mea ca, intr un fel, eram o persoana rea. Mi a fost rusine ca m am imbolnavit si am presupus atunci ca si familia mea trebuie sa simta acelasi lucru fata de mine.”
„Invatand sa il abordez pe Dumnezeu dintr un punct de vedere care nu era legat de o anumita religie, ci era intr un sens spiritual mai general,” a continuat ea, „am aflat despre posibilitatea ca boala sa fie uneori mijlocul prin care Dumnezeu ne conduce sa descoperim mai multe despre noi insine. Nu mi a trecut niciodata prin minte, de exemplu, ca am in mine un fel de putere care este intensificata de gandirea pozitiva. Adica, vreau sa spun, am presupus intotdeauna ca este mai bine sa fii o persoana optimista decat un plangacios, dar niciodata nu am raportat acea notiune la puterea de a mi intari spiritul in asa masura, incat sa poata sa mi amplifice sanatatea. Si pentru ca crescusem cu notiunea ca Dumnezeu trimitea binefaceri sau necazuri in mod aleator, perspectiva ca nimic nu este intamplator si nimic nu este cu adevarat o pedeapsa a fost ca cea mai profunda forma de eliberare pe care am trait o vreodata. Acest gen de spiritualitate mi a dat speranta – si nu doar speranta ca, daca ma rog suficient, poate Dumnezeu imi va auzi rugaciunile. In schimb, am inceput sa cred ca Dumnezeu aude fiecare rugaciune si ca vindecarea nu inseamna neaparat sa primesti un remediu fizic. Poate insemna sa descoperiti, asa cum am descoperit si eu, ca aveti in voi de nenumarate ori mai mult curaj decat ati stiut vreodata.
„Mi am dat seama ca, desi mi ar fi placut sa mi vindec corpul de lupus pentru totdeauna, eu mai voiam sa vindec si multele nesigurante care ma facusera sa traiesc o viata atat de ferita. Tot timpul in care am crezut ca sunt in siguranta, de fapt, eram o persoana inspaimantata, carei ii era frica sa incerce ceva nou. Acum imi vindec aceasta parte din mine si ma simt mai bine cu mine insami, decat credeam eu ca ar fi posibil vreodata. Nu ma mai simt controlata de toate „dar daca” urile care obisnuiau sa ma chinuie inainte. Poate ca inca mai sunt bolnava lupus, dar sunt mai sanatoasa in multe feluri, fata de cum eram inainte sa am aceasta boala. Acum sper ca, daca o tin pe aceasta cale, voi putea   si in cele din urma, chiar voi reusi – sa ma vindec si la nivel fizic.”
Peste un timp, boala Anei a intrat in remisie si   desi nimeni nu poate sa spuna cat va dura aceasta stare   ea este increzatoare ca, daca boala se va reactiva, va avea curajul sa faca fata situatiei.

ATUNCI CAND PROVOCAREA ESTE FRICA DE IMBATRANIRE

Nu intotdeauna este nevoie sa va imbolnaviti de vreo boala epuizanta sau mortala, ca sa va incepeti calatoria personala. Un barbat pe nume Jacques, pe care l am intalnit acum cativa ani la un seminar, mi a spus cea mai incantatoare poveste despre ce l a pus pe el in miscare. Era un om de afaceri deosebit de prosper, care isi acordase toate rasfaturile pe care i le puteau oferi banii. Calatorise prin locuri neobisnuite, avea trei case – una in Alpii francezi,  se invartea intr un cerc de prieteni interesanti si, in general, se bucura de o viata superba. La cea de a patruzecea aniversare a sa, cum se gandea el ce cadou special sa si cumpere, isi arunca o privire lunga in oglinda. Atunci, a observat ca era intr o forma fizica extrem de proasta, din cap pana in picioare, asa ca a hotarat ca, in loc sa si ofere vreun cadou generos si conventional, mai bine sa se apuce de alergat si sa petreaca anul urmator recapatandu si forma. A recunoscut ca, in acea prima zi, a fost mult mai inspirat de frica de imbatranire decat de vreun alt motiv, superior, dar, cu toate astea, chiar de ziua lui, a iesit la o prima alergare. Dupa doar trei cvartale, s a oprit tusind, sufland harait si cu respiratia taiata. A inteles ca, daca avea de gand sa se tina cu succes de angajamentul de a alerga, trebuia sa se lase de fumat. Pana la opt seara, era deja un fost fumator.
In patru luni, noua preocupare a lui Jacques sa-si imbunatateasca sanatatea i a trezit un interes pentru nutritie – un domeniu care il preocupase prea putin inainte de cea de a patruzecea aniversare a sa. Asa ca s a documentat despre diferite programe de nutritie si   in cele din urma   a hotarat sa renunte la regimul sau foarte incarcat cu grasimi, sa si limiteze ratia de carne rosie si sa manance in principal fructe si legume proaspete.
Pana sa ajunga la cea de a patruzeci si una aniversare, Jacques era deja intruchiparea sanatatii. La fel de semnificativ, preocuparea lui pentru sanatate l a facut curios si de alti factori care ar putea influenta sanatatea: atitudinea mentala, modelele de credinte si nevoile personale. A inceput sa si revizuiasca viata sau, asa cum spunea el, sa si descopere sinele interior. Cat fusese concentrat numai pe afacere, nu si daduse absolut deloc seama ca altceva – cu atat mai putin altcineva – mai conta la fel de mult. Multumirea lui a dus la complacere. Dar de cand isi incepuse calatoria in sine, se gandea intruna la ce se intampla cu toate acele persoane cu care el interactiona regulat.
Intr o zi, lui Jacques i a venit ideea sa invite la el acasa un grup de prieteni apropiati si asociati de afaceri, la o seara de auto explorare. Normal, mi a zis el pe un ton vesel, a asteptat sa ajunga toti, inainte sa le spuna pentru ce ii rugase sa vina. Ei se asteptau ca Jacques sa le spuna despre vreo noua afacere la care sa participe impreuna; cand le a spus care era adevaratul lui motiv, au dat sa sara toti afara din camera. „Dar fiindca eram cel mai bogat om din incapere,” a adaugat Jacques, in timp ce radea cu placere de stratagema sa, „au fost nevoiti sa ramana.”
A deschis seara descriindu si propriul proces de transformare, adaugand ca, indiferent daca vreunul dintre ei isi dadea seama sau nu, si ei erau la fel de prinsi intr un ciclu nesfarsit de realizari oarbe, asteptand sa se trezeasca. Lui i ar fi placut ca ei sa exploreze trezirea. Unul cate unul, toti acesti barbati au inceput sa sa vorbeasca despre sine intr un fel nou – explorandu si sentimentele fata de ocupatiile lor, de modurile de viata, de familii. Desi la inceput a fost stanjenitor, disconfortul a disparut treptat. Asa ca au incheiat seara cu promisiunea sa se intalneasca din nou peste o luna, pentru o alta experienta de acest gen.
Timp de sase luni, barbatii s au intalnit regulat si, de fapt, chiar si au marit grupul. In cele din urma, discutiile lor i au scos din egoism si i au purtat spre domenii legate de spiritualitate, de crize globale si de ce puteau ei sa faca pentru aceasta lume, care le oferise atat de multe. Fiecare dintre ei a promis sa lucreze pentru imbunatatirea planetei. Deja, adunarile lor se transformasera intr un amestec de imartasiri personale si un soi de bazin de idei, din care apareau oameni sau proiecte care puteau beneficia de pe urma sprijinului lor.
Calatoria lui Jacques este o poveste deosebit de bogata, intr o anumita masura pentru ca, de la inceput, el parea a fi un individ pe deplin dezvoltat. La momentul trezirii sale, el era auto motivat, hotarat, increzator in sine si extrem de realizat , astfel incat cu greu parea sa fie o persoana care are nevoie sa intre in contact cu sine. Dar „individul”, in modul in care este definit de mintea Tribala si „Individul” in contextul evolutiei constiintei au doua doua sensuri total diferite.
Un „individ”, potrivit mintii Tribale, este ceva mai mult decat un amalgam intre identitatea fizica a unei persoane si puterea ego ului acelei persoane, care, aici, inseamna acea parte a sinelui pe care noi o cunoastem prin experiente exterioare, combinata cu sentimentele noastre legate de aspectul nostru fizic. Ca nivel de constiinta, insa, „Individul” se refera la acea parte din noi care transcende fizicul, intruchipand caracteristici interioare care vin din crestere spirituala si care ne dau rezistenta si putere, independent de aprobarea grupului.