Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Expression #5 of SELECT list is not in GROUP BY clause and contains nonaggregated column 'emed_emedonline.l.tag_modid' which is not functionally dependent on columns in GROUP BY clause; this is incompatible with sql_mode=only_full_group_by
ZEFFIX, comprimate filmate

Compozitie:
Zeffix tablete contine 100 mg lamivudina.

Indicatii:
Tratamentul pacientilor adulti cu hepatita cronica de tip B si cu dovada (evidentierea) replicarii virale cu afectiune hepatica decompensata sau cu inflamatie hepatica activa documentata histologic si/sau fibroza. Aceasta indicatie este bazata pe analizele serologice si histologice finale care au fost derivate in principal din studiile clinice cu durata de un an, la pacientii cu Ag HBe pozitiv si afectiune hepatica compensata.

Posologie si mod de administrare:
Terapia trebuie initiata de un medic cu experienta in tratamentul hepatitei cronice de tip B. Doza recomandata de Zeffix este de 100 mg, o data pe zi. Zeffix poate fi administrat in timpul sau in afara meselor. Durata tratamentului: La pacientii cu AgHBe pozitiv tratamentul se va administra pana cand apare seroconversia AgHBe (disparitia AgHBe si a AND-ului viral si aparitia anticorpilor anti-HBe) la doua determinari serice consecutive sau pana la aparitia seroconversiei AgHBs. Intreruperea tratamentului poate fi de asemenea avuta in vedere, la pacientii cu AgHBe pozitiv, in cazul pierderii eficientei tratamentului, indicata prin aparitia in ser a alaniltransferazei (ALT) si a AND-ului viral la valorile anterioare tratamentului, deteriorarea histologiei hepatice sau alte semne de hepatita. La pacientii cu AgHBe negativ (forme precore mutante) durata optima a tratamentului nu a fost stabilita. Intruperea tratamentului poate fi luata in considerare dupa seroconversia AgHBs sau in cazul pierderii eficientei tratamentului (cum a fost descris mai sus). La pacientii care dezvolta varianta YMDD a virusului hepatitei B (HBV), intreruperea tratamentului se va avea in vedere dupa seroconversia AgHBe sau daca exista dovezi ale pierderii eficientei tratamentului (asa cum s-a descris mai sus). La pacientii cu afectiuni hepatice decompensate intreruperea tratamentului nu este recomandata. In cazul intreruperii tratamentului cu Zeffix, pacientii trebuie monitorizati periodic pentru evidentierea recurentei hepatitei (vezi Atentionari speciale si precautii pentru utilizare). Afectiuni renale: Concentratiile serice ale lamivudinei (AUC) sunt crescute la pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, datorita scaderii clearance-ului renal. Astfel doza trebuie redusa la pacientii cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut. Cand este necesara o doza mai mica de 100 mg, se va utiliza Zeffix solutie orala (vezi tabelul de mai jos).

Clearance creatininaml/min Prima doza de Zeffix Solutie orala* Mentinerea dozei O data pe zi
30 pana la <50 20 ml (100 mg) 10 ml (50 mg)
15 pana la <30 20 ml (100 mg) 5 ml (25 mg)
5 pana la <15 7 ml (35 mg) 3 ml (15 mg)
<5 7 ml (35 mg) 2 ml (10 mg)

*Zeffix Solutie Orala contine 5 mg lamivudina/ml.

Datele disponibile despre pacientii cu hemodializa intermitenta (< 4 ore, dializa de 2-3 ori/saptamana) indica faptul ca, urmarind reducerea dozei initiale de Zeffix pentru corectarea clearance-ului creatininei, nu mai este necesara ajustarea dozelor in timpul dializei. Afectiuni hepatice: Datele obtinute in cazul pacientilor cu afectiuni hepatice, incluzand pe cei cu boli hepatice in stadiu terminal care astepta transplantul hepatic, arata ca farmacocinetica lamivudinei nu este afectata semnificativ de disfunctia hepatica. Bazat pe aceste date, nu este necesara ajustarea dozelor la pacienti cu afectiuni hepatice, decat in cazul in care acestea sunt insotite si de afectare renala.

Contraindicatii:
Zeffix este contraindicat la pacienti cu hipersensibilitate cunoscuta la lamivudina sau la orice ingredient al preparatului.

Atentionari speciale si precautii pentru utilizare:
Pana acum nu exista date disponibile despre eficienta lamivudinei la pacientii coinfectati cu virusul hepatitic Delta sau cu hepatita de tip C. Datele despre utilizarea lamivudinei la pacientii cu virus hepatitic de tip B precore mutant si pacientii care vor avea transplant de organe si/sau care primesc medicatie imunosupresiva concurenta, inclusiv chemoterpia din cancer, sunt limitate. Subpopulatiile virusului hepatitic de tip B cu susceptibilitate redusa la lamivudina (varianta YMDD) au fost determinate prin folosirea terapiei pe o durata mai lunga. Semnificatia clinica pe termen lung a acestor variante este in curs de evaluare completa (vezi Experienta clinica). In timpul tratamentului cu Zeffix pacientii trebuie monitorizati regulat: minim o data la 3 luni se masoara nivelul alaniltransferazei (ALT), AND-ul viral si AgHBe la fiecare 6 luni. Daca terapia cu Zeffix este intrerupta (vezi Posologie si mod de administrare), unii pacienti pot prezenta o hepatita recurenta evidentiata clinic sau in rezultatele de laborator. In acest caz, pacientii trebuie monitorizati periodic atat clinic cat si prin teste serice de evaluare a functiei hepatice (ALT si nivelul bilirubinei), pentru minim 4 luni si apoi trebuie urmariti conform indicatiilor clinice. Pentru pacientii care au dovezi de hepatita recurenta post-tratament, sunt date insuficiente despre beneficiile reinitierii tratamentului cu lamivudina. La pacientii cu afectiuni renale moderate sau severe, concentratiile serice ale lamivudinei (AUC) sunt crescute datorita scaderii clearance-ului renal, astfel incat doza trebuie redusa la pacientii cu clearance al creatininei <50 ml/minut (vezi Posologie si mod de administrare). Pentru tratarea pacientilor coinfectati cu HIV si care primesc in mod curent sau vor primi tratament cu lamivudina sau lamivudina/zidovudina, doza de lamivudina prescrisa pentru infectia cu HIV (de obicei 150 mg/de doua ori pe zi in combintie cu alte retrovirale) trebuie mentinuta. Pentru pacientii coinfectati cu HIV, care nu necesita terapie antiretrovirala, exista un risc al mutatiilor virusului HIV in timpul monoterapiei cu lamivudina pentru tratarea hepatitei cronice de tip B. Nu exista date disponibile despre transmiterea materno-fetala a virusului hepatitic B la femeile gravide care primesc tratament cu lamivudina. Trebuie urmate procedurile standard recomandate pentru imunizarea copiilor contra virusului hepatitei B. Pacientii trebuie avertizati ca nu s-a demonstrat ca terapia cu lamivudina reduce riscul transmiterii virusului hepatitei B la alte persoane si astfel trebuie luate masurile corespunzatoare.

Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune:
Posibilitatea interactiunilor metabolice este redusa datorita metabolizarii limitate si a legarii de proteinele plasmatice precum si a eliminarii aproape complete renale a medicamentului nemodificat. Lamivudina este eliminata predominant prin secretia activa de cationi organici. Trebuie luata in considerare posibilitatea interactiunii cu alte medicamente administrate concurent, mai ales cand principala cale de eliminare a acestora este secretia renala activa printr-un sistem de transport cationic organic, de ex. trimetoprim. Alte medicamente (de ex. ranitidina, cimetidina) sunt eliminate numai partial prin acest mecanism si s-a aratat ca nu interactioneaza cu lamivudina. Este putin probabil ca medicamentele cu excretie predominant pe calea activa anionica organica sau prin filtrare glomerulara sa interactioneze semnificativ cu lamivudina. Administrarea trimetoprim/ sulfametoxazol 160 mg/800 mg creste expunerea lamivudinei cu aproximativ 40%. Lamivudina nu are efect asupra farmacocineticii trimetoprim sau a sulfametoxazol. Oricum, cu exceptia pacientilor cu afectiuni renale, nu este necesara ajustarea dozei de lamivudina. O crestere moderata a Cmax (28%) a fost observata pentru zidovudine in cazul in care a fost administrata cu lamivudina, dar expunerea generala (AUC) nu a fost semnificativ afectata. Zidovudina nu are efect asupra farmacocineticii lamivudinei (vezi Proprietati farmacocinetice). Lamivudine nu interactioneaza farmacocinetic cu -interferon cand acestea doua sunt administrate concurent. Nu s-au observat interactiuni clinice adverse semnificative la pacientii cu Zeffix administrat concurent cu alte medicamente imunosupresive (de ex. ciclosporina A). Oricum, nu au fost realizate studii de interactiune formala.

Sarcina si alaptare:
Utilizarea in timpul sarcinii trebuie luata in considerare numai atunci cand beneficiile depasesc riscurile. Desi rezultatele studiilor pe animale nu prevad intotdeauna raspunsul uman, analizele pe iepuri sugereaza un risc potential de pierdere a sarcinii in primele luni. In cazul pacientelor sub tratament cu Zeffix si care ulterior raman gravide, trebuie luata in considerare posibilitatea recurentei hepatitei la intreruperea tratamentului cu Zeffix. Sarcina: Exista un numar limitat de date despre siguranta lamivudinei in sarcina umana. Studiile pe oameni au confirmat ca lamivudina traverseaza placenta. Concentratiile lamivudinei in serul copiilor sunt similare cu cele materne si din cordonul ombilical la nastere. Studiile reproductive pe animale nu au aratat prezenta teratogenitatii si au aratat ca nu afecteaza fertilitatea masculina sau feminina. Lamivudina produce o crestere mica a pierderii de sarcina in primele luni, in cazul administrarii la iepuri, la niveluri de expunere comparabile cu cele din cazul oamenilor. Oricum, nu s-au inregistrat pierderi de sarcina la sobolani, la niveluri de expunere de 60 ori mai mari decat cele clinice (bazate pe Cmax). Utilizarea in timpul sarcinii trebuie luata in considerare numai atunci cand beneficiile depasesc riscurile. Desi rezultatele studiilor pe animale nu prevad intotdeauna raspunsul uman, analizele pe iepuri sugereaza un risc potential de pierdere a sarcinii in primele luni. In cazul pacientelor sub tratament cu Zeffix si care ulterior raman gravide, trebuie luata in considerare posibilitatea recurentei hepatitei la intreruperea tratamentului cu Zeffix (vezi Precautii speciale pentru utilizare). Alaptare: Lamivudina administrata oral este excretata in laptele matern in concentratii similare cu cele din ser (in interval 1-8 mg/ml). Studiile pe animale in care sobolanii nou-nascuti au primit lamivudina in concentratii mult mai mari prin laptele matern sugereaza faptul ca concentratia lamivudinei in laptele matern uman are o probabilitate foarte mica de a produce toxicitate la copiii alaptati la san.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manipula utilaje:
Nu au fost investigate efectele lamivudinei asupra modului de a conduce sau a capacitatii de a manipula utilaje. Mai mult, nu se prevad efecte daunatoare asupra acestor activitati.

Reactii adverse:
In studiile realizate pe pacienti cu hepatita cronica B, Zeffixul a fost bine tolerat. Incidenta reactiilor adverse a fost similara intre pacientii tratati placebo si cei cu Zeffix. Cele mai comune reactii adverse raportate au fost indispozitie si fatigabilitate, infectii ale tractului respirator, dureri de cap, disconfort si dureri abdominale, greata, varsaturi si diaree. Incidenta modificarilor parametrilor de laborator la pacientii cu hepatita cronica B a fost similara in grupurile tratate placebo si cu Zeffix, cu exceptia cresterii ALT, care a fost mai frecventa in cazul pacientilor post-tratament cu Zeffix. Totusi, nu au fost observate diferente semnificative de crestere severa a ALT post-tratament, asociata cu cresterea bilirubinei si/sau semne de insuficienta hepatica, intre pacientii tratati placebo si cu Zeffix. Relatia dintre recurenta hepatitei si tratamentul cu Zeffix sau cu alte afectiuni anterioare nu este certa (vezi Precautii speciale pentru utilizare). La pacientii cu infectie HIV au fost raportate cazuri de pancreatita si neuropatie periferica (sau parestezii), desi nu a fost stabilita o relatie clara cu tratamentul cu lamivudina (Epivir). La pacientii cu hepatita cronica B nu au fost observate diferente ale incidentei acestor evenimente intre cei tratati placebo si cu Zeffix. Au fost raportate cazuri de acidoza lactica, de obicei asociata cu hepatomegalie severa si steatoza hepatica, in cazul utilizarii unui tratament analog nucleozid la pacientii cu HIV. Aceste reactii adverse au fost observate ocazional la pacientii cu hepatita B cu decompensare hepatica, dar nu este evidenta asocierea acestora cu tratamentul cu Zeffix.

Supradozare:
Administrarea unor doze mari de lamivudina in studiile pe animale nu determina toxicitate de organ. Un numar limitat de date prezinta consecintele ingestiei de supradoze acute la oameni. Nu s-au inregistrat decese iar pacientii si-au revenit. Nu au fost identificate semne sau simptome specifice ca urmare a supradozarii. In cazul supradozarii pacientul trebuie monitorizat si este necesar tratamentul suportiv standard. Avand in vedere ca lamivudina este dializabila, hemodializa continua poate fi folosita in tratamentul supradozarii, desi aceasta nu a fost studiata.

Proprietati farmacodinamice:
Grup farmacoterapeutic - analog nucleozid, Lamivudina este un agent antiviral intens activ impotriva virusului hepatitic B in toate liniile celulare studiate si pe animale infectate experimental. Lamivudina este metabolizata de catre celulele infectate si neinfectate pana la un derivat trifosfat (TP) care este o forma activa a compusului de baza. Timpul de injumatatire intracelular al trifosfatului in hepatocite este de 17-19 ore in vitro. Lamivudina-TP actioneaza ca substrat pentru polimeraza virala HBV. Formarea ulterioara a ADN-ului viral este blocata prin incorporarea lamivudinei-TP in lant si in terminarea lantului urmator. Lamivudina-TP nu interfereaza metabolismul dezoxinucleotid celular normal. Este de asemenea un slab inhibitor al si ADN polimerazelor mamaliene. In plus, lamivudina-TP are efect slab asupra continutului de ADN al celulelor mamaliene. In incercarile de raportare la efectele potentiale ale medicamentului asupra structurii mitocondriale si a continutului si functiei ADN, s-a observat ca lamivudina nu are efecte toxice apreciabile. Are un potential slab de scadere a continutului ADN mitocondrial, nu este incorporata permanent in ADN-ul mitocondrial si nu actioneaza ca inhibitor al ADN polimerazei. Experienta clinica: Zeffix are o puternica activitate antivirala in vivo, suprimand rapid replicarea HBV ca urmare a initierii tratamentului. In studiile clinice, Zeffix a fost administrat pacientilor cu hepatita cronica B pe o perioada de pana la 2 ani, avand ca rezultat supresia continua a HBV, normalizarea amino-transferazei serice, reducerea semnificativa a activitatii hepatice necro-inflamatorii, reducerea progresiei fibrozei si cresterea sero-conversiei AgHbe in comparatie cu placebo, si este similar la pacientii de origine etnica diferita. Eficacitatea Zeffix la pacientii infectati cu HBV mutant precore este similara cu cea a celor infectati cu tipul salbatic de HBV. In cazul pacientilor la care nu a avut loc seroconversia AgHbe in timpul tratamentului, intreruperea Zeffix determina reaparitia replicarii HBV, precum si intoarcerea ADN HBV si aminotransferazelor serice la valorile dinaintea tratamentului in 2-6 luni. La pacientii cu decompensare hepatica datorata hepatitei cronice B, Zeffix a fost administrat inaintea, in timpul si dupa transplantul hepatic, pentru supresia HBV existent sau recurent. Zeffix a demonstrat supresia HBV si normalizarea aminotransferazei serice la aceasta populatie de pacienti. Studiile monoterapiei cu Zeffix in comparatie cu interferon singur sau in combinatie pentru tratarea pacientilor cu hepatita cronica B nu au aratat diferente semnificative ale raspunsului histologic sau ale seroconversiei Ag Hbe la sobolani intre cele doua grupuri. Profilul de siguranta al Zeffix a fost superior regimurilor terapeutice continand interferon. Nu exista date clinice despre eficacitatea Zeffix la pacienti sub 16 ani sau la pacienti coinfectati cu hepatita D. Au fost identificate subpopulatii virale de HBV cu susceptibilitate redusa la lamivudina. Aceste variante de HBV (HBV mutant YMDD) au fost gasite de asemenea la pacienti cu hepatita B care au prezentat reintoarcerea la niveluri serice detectabile ale ADN HBV, in ciuda tratamentului cu Zeffix. HBV mutant YMDD a fost detectat la o mica parte din pacientii cu hepatita cronica B fara decompensare hepatica, tratati cu Zeffix 100 mg o data pe zi timp de 52 saptamani. O proportie mai mare de pacienti imunodepresati au avut HBV mutant YMDD in timpul tratamentului recurentei hepatitei B, ca urmare a transplantului hepatic. In ciuda aparitiei HBV mutant YMDD, pacientii tratati un an au avut niveluri serice semnificativ mai mici ale ADN HBV si ALT precum si imbunatatirea histologiei hepatice in comparatie cu pacientii tratati placebo. Dupa 2 ani de tratament cu Zeffix, pacientii cu HBV mutant YMDD si-au mentinut nivelele serice ale ADN HBV si ALT mai mici decat valorile dinaintea tratamentului. Reactiile adverse ale pacientilor cu HBV mutant YMDD sunt similare cu cele ale pacientilor fara HBV mutant YMDD. Ca urmare a dezvoltarii HBV mutant YMDD, suprimarea Zeffix determina reaparitia tipului salbatic de HBV care este sensibil la Zeffix (vezi Precautii speciale pentru utilizare). Astfel, in ciuda dezvoltarii mutantilor YMDD, continuarea tratamentului cu Zeffix va supresa tipul salbatic de HBV si poate avea un efect benefic continuu in cazul acestor pacienti. HBV mutant YMDD pare sa fie mai putin competent la replicare in vitro si in vivo si astfel poate fi mai putin virulent decat tipul salbatic de HBV.

Proprietati farmacocinetice:
Absorbtie: Lamivudina este bine absorbita din tractul gastrointestinal, iar biodisponibilitatea lamivudinei orale la adulti este in mod normal intre 80 si 85%. Ca urmare a administrarii pe cale orala, timpul (tmax) pana la atingerea concentratiei maxime serice (Cmax) este de aproximativ o ora. La doze terapeutice, adica 100 mg o data pe zi, Cmax este de ordinul a 1,1-1,5 g/ml iar nivelul de baza este de 0,015-0,020 g/ml. Coadministrarea lamivudinei cu alimente determina intarzierea tmax si scaderea Cmax (pana la 47%). Oricum, cantitatea (bazat pe AUC) de lamivudina absorbita nu a fost influentata, astfel incat Zeffix poate fi administrat cu sau fara alimente. Distributie: Din studiile intravenoase, volumul principal de distributie este de 1,3 l/kg. Lamivudina prezinta o farmacocinetica liniara peste doza terapeutica si o slaba legare de proteinele plasmatice (albumina). Date limitate arata ca lamivudina penetreaza sistemul nervos central si ajunge in lichidul cefalorahidian (LCR). Raportul concentratiilor LCR/ser ale lamivudinei la 2-4 ore de la administrarea orala este de aproximativ 0,12. Metabolism: Lamivudina este eliminata predominant prin excretie renala sub forma nemodificata. Probabilitatea interactiunii metabolice a amivudinei cu alte medicamente este scazuta datorita cantitatii mici metabolizata hepatic (5-10%) si legarii reduse de proteinele plasmatice. Eliminare: clearance-ul sistemic al lamivudinei este de aproximativ 0,3 l/h/kg. Timpul de injumatatire este de 5-7 ore. Majoritatea lamivudinei este excretata nenodificata in urina prin filtrare glomerulara si secretie activa (sistem de transport cationic organic). Clearance-ul renal justifica 70% din eliminarea lamivudinei. Populatii speciale: Studiile pe pacienti cu afectare renala arata ca eliminarea lamivudinei este afectata de disfunctia renala. Este necesara reducerea dozelor la pacientii cu clearance-ul creatininei <50 ml/min (vezi Posologie si mod de administrare). Un studiu pe pacientii cu afectiuni hepatice (infectati non HIV, non HBV) a aratat ca lamivudina este bine tolerata de acest grup de pacienti, fara modificari ale parametrilor de laborator sau a profilului reactiilor adverse. Farmacocinetica lamivudinei nu este afectata de disfunctia hepatica. Date limitate despre pacientii cu transplant hepatic arata ca afectarea functiei hepatice nu influenteaza semnificativ farmaco-cinetica lamivudinei, decat in cazul asocierii cu disfunctie renala. La pacientii in varsta, profilul farmacocinetic al lamivudinei sugereaza ca imbatranirea normala asociata cu declinul renal nu afecteaza semnificativ expunerea lamivudinei, cu exceptia pacientilor cu clearance-ul creatininei < 50 ml/min (vezi Posologie si mod de administrare). La administrarea orala in ultimul trimestru de sarcina, farmacocinetica lamivudinei este similara cu cea de la negravide.

Date preclinice de siguranta:
In studiile de toxicitate pe animale, administrarea lamivudinei in doze mari nu a fost asociata toxicitatii de organ. In cazul dozelor cele mai mari, a fost observata asocierea de efecte minore asupra functiei hepatice si renale cu reducerea ocazionala a greutatii ficatului. Reducerea numarului de eritrocite si neutrofile reprezinta efectele cele mai probabile de relevanta clinica. Aceste evenimente au fost observate inconstant in studiile clinice. Lamivudina nu a fost mutagena in testele bacteriale, dar, ca majoritatea analogilor nucleozidici a aratat activitate intr-o analiza citogenetica in vitro, si in analiza limfomului la soareci. Lamivudina nu a fost genotoxica in vivo la doze care dau concentratii plasmatice de 60-70 ori mai mari decat nivelele plasmatice clinice anticipate. Avand in vedere ca activitatea mutagenica in vitro a lamivudinei nu poate fi confirmata de teste in vivo, s-a ajuns la concluzia ca lamivudina nu prezinta un risc de genotoxicitate pentru pacientii care urmeaza tratamentul. Rezultatele studiilor de carcinogenitate pe termen lung asupra lamivudinei pe soareci si sobolani nu au aratat nici un potential carcinogenic.

Lista de excipienti:
Tabletele sunt colorate butterscotch, filmate, de forma unei capsule, biconvexe si gravate cu "GX CG5" pe o fata si contin urmatorii excipienti: Interiorul tabletei: Celuloza micro-cristalina, sodium Starch Glycollate, magnezium stearat. Invelisul filmat: Hipromeloza, dioxid de titaniu, macrogol 400, polisorbat 80, oxizi de fier galben si rosu sintetici.

Incompatibilitati:
Nu s-au raportat

Termen de valabilitate: 3 ani.

Conservare:
A se pastra la temperaturi sub 30C.

Forma de prezentare:
Cutii ce contin 28 sau 84 tablete in blistere, laminate cu clorura de polivinil.

Producator: Glaxo Wellcome

Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007