Index alfabetic general
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Z
Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
LOTENSIN, comprimate

Compozitie:
Substanta activa: benazepril clorhidrat.

Excipienti: celuloza, ulei de ricin hidrogenat, lactoza, amidon de porumb, polividon, pelicula: hidroxi-propil-metil-celuloza, polietilenglicol, oxid de Fe galben, bioxid de Ti.

Forma de prezentare:
Cutie cu 14 comprimate continand 5 mg benazepril. Cutie cu 28 comprimate continand 5 mg benazepril.

Actiune terapeutica:
Inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Farmacodinamica:
Benazeprilul este un inhibitor nesulfhidric al enzimei de conversie, cu durata lunga de actiune, activ pe cale orala. Enzima de conversie este o peptidil-dipeptidaza care catalizeaza transformarea angiotensinei I în angiotensina II, vasoconstrictor puternic, care stimuleaza constant secretia de aldosteron la nivelul cortexului suprarenalian. Sistemul renina-angiotensina-aldosteron intervine în reglarea volemiei si a presiunii arteriale. Benazeprilul este un medicament precursor, care este hidrolizat la nivelul ficatului în metabolitul sau activ benazeprilat. Acesta, inhiband enzima de conversie a angiotensinei, scade nivelul plasmatic al angiotensinei II si antreneaza o reducere a secretiei de aldosteron si, astfel, o scadere a presarcinii prin diminuarea absorbtiei renale de sodiu si apa. Benazeprilatul inhiba cresterea reflexa a frecventei cardiace de origine simpatica, care poate aparea ca raspuns la vasodilatatie. La hipertensivi, Lotensin-ul antreneaza o scadere a presiunii arteriale sistolice si diastolice în decubit si ortostatism, fara modificarea ritmului cardiac. Ca toti inhibitorii de enzima de conversie, Lotensin-ul inhiba degradarea bradikininei prin kininaza, ceea ce are ca efect scaderea TA pe o durata de cel putin 24 h. În cursul tratamentului de durata, efectul optim (reducerea TA) se obtine dupa cca o saptamana si ramane acelasi pe toata perioada. Asocierea unor medicamente antihipertensive (diuretice tiazidice, b-blocante, antagonisti de calciu) cu benazeprilul determina o actiune sinergica de tip adjuvant. Întreruperea brusca a tratamentului cu Lotensin nu determina cresterea rapida a tensiunii arteriale.

Farmacocinetica:
Benazeprilul este absorbit rapid în tractul digestiv, în proportie de 37% din doza administrata, varful de concentratie plasmatica fiind atins în 30 minute. Benazeprilul este hidrolizat rapid în benazeprilat, acesta atingand un varf de concentratie la 1,5 h de la administrare. Administrarea medicamentului în timpul mesei îi întarzie absorbtia, însa nu modifica biodisponibilitatea benazeprilatului. La pacientii cu functie renala normala, cinetica benazeprilatului nu se modifica în functie de marimea dozei de benazepril. Nu se produc acumulari importante de benazeprilat, nivelul plasmatic constant obtinandu-se dupa aprox. 2-3 zile. Volumul de distributie al benazeprilatului este de 8 litri. Proportia de fixare a benazeprilului si benazeprilatului de proteinele plasmatice este de aprox. 95%. Timpul de înjumatatire al benazeprilului este de 0,6 h, iar cel al benazeprilatului este bifazic, de 2,7 h si de 22,3 h. Benazeprilatul se elimina preponderent renal: 20% din doza de benazepril administrat oral se regaseste sub forma de benazeprilat în urina, restul de benazepril si benazeprilat fiind metabolizat în glucuronati. Clearance-ul plasmatic renal al benazeprilului este 5,5 ml/min, iar cel al benazeprilatului de 22,7 ml/min. La persoanele varstnice nu s-a constatat acumularea plasmatica a benazeprilatului. La pacientii cu insuficienta renala, nivelul plasmatic al benazeprilatului scade mai lent decat la cei cu functie renala normala. Adaptarea posologiei se face în functie de reducerea clearance-ului la creatinina. Cinetica si biodisponibilitatea benazeprilului nu se modifica la cirotici.

Indicatii:
Hipertensiune arteriala. Insuficienta cardiaca congestiva: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjuvanta la pacientii cu raspuns neadecvat la digitala si/sau diuretice (NYHA, clasele II-IV).

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la benazepril, antecedente de angioedem. La bolnavii cu insuficienta cardiaca congestiva pot aparea: oboseala, crampe musculare, dureri abdominale, vertij.

Precautii:
Disfunctie renala: Insuficienta renala (clearance-ul creatininei < 30ml/min) reclama doze mai reduse de Lotensin decat la cei cu functie renala indemna si monitorizare în timpul primelor saptamani de tratament. Precautii suplimentare trebuie luate în cazul celor cu stenoza de artera renala, la care s-a observat cresterea uremiei si a creatininemiei. Aceste manifestari au disparut la întreruperea tratamentului cu Lotensin, administrarea de diuretice sau asocierea acestora. Pacientii hemodializati cu aparate cu membrana de poliacrilonitril cu flux crescut (AN69) pot prezenta reactii anafilactoide în cursul tratamentului cu Lotensin sau alti inhibitori ai enzimei de conversie. Chirurgie, anestezie: În cursul anesteziei cu agenti care induc hipotensiune, inhibitorii de enzima de conversie pot bloca formarea angiotensinei II, cu eliberare compensatoare de renina. Daca hipotensiunea aparuta se considera a fi secundara acestui mecanism, ea poate fi corectata prin refacerea volumului circulant. Se impun precautii la pacientii cu stenoza mitrala si aortica. Pacientii varstnici: Lotensin-ul s-a dovedit la fel de bine tolerat si de bolnavii varstnici. Cu toate acestea, nu strica sa se ia precautii suplimentare, în special în cazul celor cu insuficienta cardiaca congestiva sau arterioscleroza coronariana ori cerebrala. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Benazeprilul nu are efecte mutagene, carcinogene ori teratogene.

Sarcina si alaptare:
Se recomanda evitarea utilizarii Lotensin-ului la femeile însarcinate, avand în vedere putinele cazuri de insuficienta renala acuta neonatala. Benazeprilul si benazeprilatul se excreta prin lapte, însa în proportie de doar 0,3% din valoarea plasmatica. Desi fractia de benazeprilat care ajunge în circulatia sistemica a copilului este neglijabila, posibilele efecte impun administrarea cu prudenta a Lotensin-ului la femeile care alapteaza.

Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini:
Lotensin-ul nu are efecte asupra sistemului nervos central. Totusi, pacientii sub tratament trebuie sa fie constienti de problemele care pot aparea în timpul conducerii masinii.

Reactii adverse:
Angioedem: A fost observat la pacientii sub tratament cu alti inhibitori ai enzimei de conversie. În cazul tratamentului cu Lotensin, poate aparea edemul buzelor sau al fetei, aceste simptome necesitand întreruperea prompta a terapiei, întrucat pot exista complicatii fatale, de tipul edemului laringian sau socului. Cand edemul intereseaza limba, glota, laringele, determinand obstruarea cailor respiratorii superioare, se administreaza de urgenta adrenalina 0,1‰, 0,3-0,5 ml s.c. La hipertensivi: Lotensin-ul este în general bine tolerat. Reactiile adverse sunt de obicei usoare si tranzitorii, iar la doze uzuale de 2-80mg/zi, acestea nu depind de doza, sex, varsta, rasa etc. În general, ele nu impun întreruperea tratamentului. Cele mai frecvente manifestari sunt: simptome respiratorii, tuse, cefalee, oboseala, dureri musculare, rinita, greata, prurit, vertij, nervozitate, tulburari de tranzit, hipotensiune ortostatica, edeme ale fetei si extremitatilor (foarte rar), cresterea moderata a ureei sanguine. În cursul tratamentului cu inhibitori de enzima de conversie s-a constatat, uneori, o hiperpotasemie tranzitorie. Hipotensiune: A fost rar constatata (0,4%) la pacientii sub tratament cu Lotensin, fiind o posibila complicatie la cei cu depletii severe de sare si volum (bolnavi sub tratament diuretic, cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau dializati). Riscul de hipotensiune poate fi redus prin suprimarea diureticelor timp de cateva zile la administrarea primei doze de Lotensin, pentru a asigura refacerea volumului circulant. Bolnavii cu risc crescut de hipotensiune trebuie tinuti sub stricta observatie pana la normalizarea volumului (prin administrarea de solutii saline izotone). Hipotensiunea tranzitorie ca raspuns la Lotensin nu este o contraindicatie de continuare a tratamentului. Agranulocitoza, neutropenie: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agranulocitoza si/sau depresie medulara, ceea ce impune monitorizare periodica, în special la cei cu disfunctie renala sau boli de colagen (manifestarile fiind mult mai frecvente).

Interactiuni:
Lotensin-ul a fost utilizat concomitent cu b-blocante, antagonisti de Ca, cimetidina, diuretice, digoxin, hidralazina, warfarina, aspirina, acenocumarol si naproxen, fara a demonstra existenta unor interactiuni adverse. În cazul asocierii cu diuretice, acestea se recomanda a fi întrerupte cateva zile la initierea tratamentului cu Lotensin (asocierea poate determina o hipotensiune marcata). Efectul antihipertensiv al Lotensin-ului este crescut de agentii care maresc activitatea reninei plasmatice sau care altereaza balanta sodiului. Utilizarea concomitenta a diureticelor care pastreaza potasiul (spironolactona, amilorid, triamteren) contraindica suplimentarea terapiei cu saruri de potasiu, aceasta putand determina hiperkaliemie.

Dozare:
Hipertensiune: Doza initiala pentru pacientii hipertensivi care nu primesc si diuretice este de 10 mg o data pe zi. Aceasta doza trebuie ulterior crescuta la 20 mg. La pacientii la care efectul antihipertensiv diminueaza la sfarsitul perioadei de dozare, doza totala zilnica trebuie divizata în doua parti egale sau este necesara administrarea unui diuretic. Cantitatea maxima zilnica este de 40 mg, administrata o data sau de doua ori pe zi. Daca efectul antihipertensiv este insuficient, se recomanda asocierea altui medicament antihipertensiv (diuretice, antagonisti de Ca, -blocante, initial în doza mica). Doza uzuala pentru pacientii al caror clearance al creatininei este superior valorii de 30 ml/min este de 10 mg/zi. Pentru cei cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, doza este jumatate, adica 5 mg/zi. Insuficienta cardiaca congestiva: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjuvanta la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva. Doza initiala este de 2-2,5 mg o data/zi (1/2 dintr-o tableta de 5 mg). Ulterior doza se recomanda a fi crescuta la 5 mg/zi la cei care nu au dezvoltat efecte adverse sau hipotensiune. Doza se poate creste pana la 10-20 mg/zi, o data, sau divizata, în functie de raspunsul pacientului. Bolnavii cu insuficienta cardiaca clasa IV NYHA trebuie tratati cu doze inferioare celor din clasele II-III. La cei al caror clearance al creatininei este sub 30 ml/min, doza optima s-a dovedit a fi de 2-2,5 mg/zi.

Supradozare:
Nu exista observatii asupra supradozarii Lotensin-ului, dar se pare ca manifestarea ar fi hipotensiunea marcata. Tratamentul consta în provocarea varsaturilor (daca ingestia este recenta) sau administrarea solutiilor saline izotone.

Producator: Novartis

Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007