LEUCOMAX, pulbere liofilizata pentru solutie injectabila

Categorie: Acid ascorbic (vitamina C)
Expeditor: sorina

LEUCOMAX, pulbere liofilizata pentru solutie injectabila

Factor uman recombinant de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage.

Descriere:
Leucomax este o pulbere sterila, liofilizata, pentru reconstituire cu un solvent, pentru administrare intravenoasa sau subcutanata. Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage este o proteina esentiala implicata atat in reglarea hematopoiezei cat si a activitatii functionale a leucocitelor. Factorul uman recombinant de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage este o proteina hidrosolubila, neglicolizata, care contine 127 de aminoacizi si a carei greutate moleculara este de 14,477 daltoni. Factorul uman recombinant de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage (rHuGM-CSF) este produs dintr-o tulpina de Escherichia coli, care poarta o plasmida creata prin inginerie genetica ce contine gena umana de GM-CSF. Fiecare flacon de Leucomax pentru injectare contine 150 g (1,67 106 unitati), 300 g (3,33 106 unitati) de molgramostim. Excipienti: manitol, acid citric anhidru, fosfat de sodiu dibazic, polietilen-glicol 3350 si albumina umana.

Actiune:
Studiile in vitro, efectuate pe celule sanguine umane in cultura lichida, au demonstrat ca rHuGM-CSF a stimulat proliferarea si diferentierea celulelor precursoare hematopoietice. Concentratia necesara pentru a produce jumatate din activitatea maxima a fost de 0,5 ng/ml (aproximativ 30 pM). Experientele efectuate pe subpopulatii de celule selectionate au demonstrat ca rHuGM-CSF stimuleaza cresterea numarului de granulocite, monocite si limfocite T, dar nu si al limfocitelor B. S-au inregistrat cresteri ale numarului de celule mature. In cadrul experientelor efectuate pe celule de maduva osoasa umana prelevate de la donatori s-a constatat ca rHuGM-CSF a indus formarea de unitati formatoare de colonii de granulocite (CFU-G), de unitati formatoare de colonii de macrofage (CFU-M) si de unitati formatoare de colonii de granulocite si macrofage (CFU-GM). S-a obtinut cresterea atat a dimensiunilor coloniilor, cat si a numarului de colonii. Alte studii in vitro au demonstrat ca rHuGM-CSF poate stimula singur liza celulelor tumorale de catre macrofage si monocite, ca si cresterea lizei acestora de catre limfocite si monocite in prezenta anticorpului monoclonal (MAb 17-1A).

Indicatii si utilizare:
Leucomax este indicat in tratamentul sau profilaxia leucopeniei asociate cu tratament mielosupresiv. La pacientii cu insuficienta a maduvei osoase, Leucomax este indicat in tratamentul leucopeniei asociate. Tratamentul cu Leucomax asigura profilaxia eventualelor complicatii infectioase ale leucopeniei si permite o mai buna aderenta la chimioterapie. Leucomax poate de asemenea accelera refacerea maduvei hematopoietice la pacientii cu infectii asociate cu neutropenie.

Doze si mod de administrare:
Schemele de dozare a Leucomax variaza in functie de stadiul bolii. Se recomanda titrarea dozei pentru a mentine numarul leucocitelor la nivelul dorit, in general < 10 000/mm3. Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 10 g/kg. Doza de Leucomax se masoara in general in micrograme (mg), dar uneori se folosesc si Unitati Internationale (1 g = 0,0111 milioane UI).
Schema de dozare recomandata in tratamentul leucopeniei asociate cu:

Chimioterapie anticanceroasa:
Leucomax este folosit pentru a grabi corectarea leucopeniei provocate de chimioterapie.
5 - 10 g/kg/zi, subcutanat. Tratamentul trebuie initiat la 24 de ore dupa administrarea ultimei doze de chimioterapeutice si se continua o perioada de 7 pana la 10 zile. Se poate incepe cu o doza de 5 g/kg/zi.
Transplant de maduva osoasa: 10 g/kg/zi, intravenos; se administreaza in perfuzie timp de 4 6 ore, maximum 30 de zile, incepand cu a doua zi dupa transplant. Se continua pana cand numarul absolut de neutrofile devine 1.000/mm3.

Retinita cu CMV asociata cu SIDA:
Tratament adjuvant celui cu DHPG: 5 g/kg, subcutanat, o data pe zi. Dupa administrarea celei de-a cincea doze de Leucomax doza poate fi titrata astfel incat sa se mentina numarul de neutrofile si leucocite la nivelele dorite, in general 1 000/mm3 si respectiv < 20 000/ mm3.

SIDA si maladii asociate SIDA:
Monoterapie: 1 g/kg, subcutanat, o data pe zi. Terapie asociata cu zidovudina sau zidovudina/interferon alfa: 1 - 3 mg/kg subcutanat, o data pe zi. In general, este nevoie de o perioada de 2 - 4 zile pentru a observa reactia initiala la tratament a numarului de leucocite. Ulterior, doza se titreaza la fiecare 3 - 5 zile, sau, in functie de caz, pentru a mentine numarul de leucocite la nivelul dorit, in general < 10 000/ mm3.

Sindroame mielodisplazice/anemie aplazica:
3 g/kg, subcutanat, o data pe zi. In general, este nevoie de o perioada de 2 - 4 zile pentru a se observa reactia initiala la tratament a numarului de leucocite. Ulterior, doza se titreaza astfel incat sa se mentina numarul de leucocite la nivelul dorit, in general < 10 000/ mm3.

Reconstituirea Leucomax liofilizat pentru injectare:
Se adauga 1,0 ml de apa sterila pentru injectie in flaconul de Leucomax. Se agita usor flaconul pentru a dizolva complet pulberea. Astfel se obtine cantitatea de Leucomax inscrisa pe eticheta sub forma de solutie izotona, care poate fi utilizata pentru administrare subcutanata. Stabilitate: Dupa reconstituire cu apa sterila pentru injectie, solutia de Leucomax poate fi utilizata timp de 24 ore, cu conditia pastrarii in acest timp la temperaturi de 2- 8C. Daca se foloseste ca diluant apa bacteriostatica pentru injectie, solutia reconstituita este stabila timp de o saptamana cu conditia pastrarii in acest timp la temperaturi de 2- 8C. Daca este necesar, solutia poate fi congelata timp de maximum 28 de zile. Atunci cand este congelat, produsul reconstituit poate fi decongelat si recongelat de maximum doua ori, fara a afecta valabilitatea produsului (a se consulta producatorul). Diluarea pentru administrare intravenoasa: se vor respecta cu strictete recomandarile de reconstituire si diluare, pentru a se evita pierderile de rHuGM-CSF, ca urmare a adsorbtiei in sistemul de perfuzie. Se reconstituie fiecare numar necesar de flacoane de pulbere liofilizata de rHuGM-CSF, cu concentratia corespunzatoare, cu 1 ml de diluant (apa sterila pentru injectie). Solutia reconstituita de rHuGM-CSF poate fi diluata in continuare in pungi sau flacoane de 25 ml, 50 ml sau 100 ml de ser fiziologic sau dextroza 5% in apa. Numarul si concentratia flacoanelor cu pulbere liofilizata necesare trebuie calculate astfel incat solutia diluata sa contina o concentratie finala de rHuGM-CSF nu mai mica de 7
g per mililitru. Solutia perfuzabila rezultata este stabila timp de cel putin 24 de ore, atunci cand este pastrata in frigider sau la temperatura camerei. S-a demonstrat ca seturile pentru administrare i.v. Travenol 2C0001, Intrafix air si Infusionsgerat R87 Plus de productie germana, Souplix de productie franceza, Travenol C 033 si Steriflex de productie britanica, Intrafix Air Euroklappe-ISO si Soluset de productie spaniola, precum si setul Linfosol de productie italiana sunt compatibile sau pot fi utilizate pentru a administra aceste solutii. In materialul cateterelor siliconice s-a observat o adsorbtie semnificativa a Leucomax; prin urmare utilizarea materialelor din aceasta categorie nu este recomandata. Produsele farmaceutice de uz parenteral trebuie cercetate inaintea administrarii, pentru a nu fi decolorate si a nu contine materie particulata. Solutia reconstituita este incolora pana la galben deschis. Pentru administrarea intravenoasa, se recomanda folosirea unui filtru "in-line" de 0,2 sau 0,22 microni, care retine proteinele cu greutate mica (de exemplu Millipore Durapore).

Interactiuni medicamentoase:
Deoarece s-a constatat o scadere a albuminei serice in cazul administrarii Leucomax, este necesara adaptarea dozelor acelor produse care se leaga puternic de albumina serica. Desi nu s-au raportat interactiuni medicamentoase in cazul administrarii produsului Leucomax, posibilitatea aparitiei unei interactiuni medicamentoase nu poate fi complet exclusa.

Reactii adverse:
Deoarece multe dintre reactiile adverse raportate in cursul studiilor clinice efectuate cu Leucomax sunt adesea datorate afectiunilor pre-existente sau concomitente, sau tratamentelor acestora, relatia cauzala dintre aceste efecte si administrarea de Leucomax nu poate fi stabilita cu certitudine. Majoritatea reactiilor adverse observate au prezentat o severitate redusa sau moderata. Rareori acestea au fost severe sau au pus in pericol viata pacientului. Cele mai frecvente reactii adverse constatate sunt: febra, greata, dispneea, diareea, eritemul, frisonul, reactia la locul injectarii (in cazul administrarii subcutanate), voma, senzatia de oboseala, anorexia, durerile la nivelul sistemului osos si muscular si astenia.

Printre reactii adverse mai putin frecvente se numara:
durerile toracice nespecifice, stomatita, cefaleea, transpiratia accentuata, durerile abdominale, pruritul, ameteala, edemul periferic, paresteziile si mialgia. Reactiile adverse serioase, care au aparut rareori in cursul studiilor clinice, sunt: anafilaxia, bronhospasmul, insuficienta cardiaca, sindromul de curgere capilara, tulburarile cerebrovasculare, starile confuzionale, convulsiile, hipotensiunea, tulburarile de ritm cardiac, hipertensiunea intracraniana, revarsatul pericardic, pericardita, revarsatul pleural, edemul pulmonar si sincopa. Rezultate ale examenelor de laborator: Cele mai frecvente modificari ale rezultatelor examenelor de laborator au fost, la toate categoriile de pacienti, scaderea numarului de trombocite, scaderea nivelului hemoglobinei, scaderea nivelului de albumina serica si cresterea numarului de eozinofile (numar absolut si procentual). Relatia cauzala dintre aceste modificari si administrarea produsului Leucomax nu poate fi determinata cu certitudine. Frecventa anticorpilor care se leaga de molgramostim, evaluata prin intermediul testului ELISA si prin teste biologice a fost de 1% dupa tratament. Nu s-a constatat o diminuare a activitatii Leucomax la acesti pacienti.

Contraindicatii:
Administrarea produsului Leucomax este contraindicata la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la rHuGM-CSF sau la oricare dintre componentele preparatului injectabil.

Precautii:
Leucomax trebuie folosit doar sub supravegherea unui medic cu experienta in tratamentul afectiunilor oncologice si al tulburarilor hematopoietice sau al maladiilor infectioase. Prima doza de Leucomax trebuie administrata sub supraveghere medicala. La pacientii cu sindroame mielodisplazice nu s-a constatat nici o diferenta semnificativa a perioadei de timp pana la conversia in leucemie franca intre grupele de pacienti tratati cu Leucomax si cele care au primit placebo. La aceasta populatie de pacienti se recomanda monitorizarea frecventa a sangelui periferic si a maduvei osoase. Leucomax se va administra cu atentie in cazul pacientilor neutropenici care primesc tratament cu chimioterapice impotriva afectiunilor mieloide maligne. Beneficiul reducerii perioadei de neutropenie la acesti pacienti trebuie evaluat fata de riscul teoretic de crestere tumorala, ca urmare a stimularii de catre citokine. La pacientii care au beneficiat de tratament cu Leucomax s-au intalnit reactii de hipersensibilitate acute, severe, cu risc letal, printre care se numara anafilaxia, angioedemul sau bronhoconstrictia. In cazul aparitiei unor astfel de reactii, se va intrerupe imediat administrarea produsului Leucomax , si nu se va mai relua. Pe parcursul studiilor clinice, Leucomax a fost asociat uneori cu pleurita sau revarsatul pleural si rareori cu pericardita si revarsatul pericardic. In cazul manifestarii unor astfel de reactii se va intrerupe administrarea Leucomax. Pacientii cu afectiuni pulmonare preexistente pot fi predispusi la scaderea functiei pulmonare si la dispnee, si prin urmare, trebuie monitorizati cu atentie in cursul tratamentului cu Leucomax . In cadrul testelor clinice, reactiile adverse observate la inceperea tratamentului au fost de severitate usoara pana la moderata si au constat din frison, dispnee, febra, greata, voma, dureri toracice nespecifice, astenie, hipotensiune sau congestionare. Aceste simptome, care au necesitat uneori intreruperea administrarii de Leucomax , au fost tratate simptomatic. In cateva situatii izolate, in cursul tratamentului cu rHuGM-CSF au aparut sau s-au exacerbat maladii autoimune; prin urmare, atunci cand se administreaza Leucomax la pacienti cu antecedente sau cu predispozitie pentru maladii autoimune, inclusiv cu trombocitopenie autoimuna, acest aspect trebuie luat in considerare. Teste de laborator: In cursul tratamentului cu Leucomax trebuie efectuate testele hematologice standard (hemograma completa, formula leucocitara si numaratoarea trombocitelor), si trebuie monitorizate nivelele de albumina serica. Datorita posibilitatii de administrare a unor doze mai mari de chimioterapeutice (adica dozele maxime din schema de administrare prescrisa), pacientul poate fi confruntat cu un risc mai mare de aparitie a trombocitopeniei si a anemiei, ca urmare a dozelor crescute de chimioterapeutice. Acest lucru se poate manifesta si atunci cand se administreaza zidovudina in asociere cu Leucomax. Ca urmare, se recomanda monitorizarea in mod regulat a numarului de trombocite si a hematocritului. Utilizarea in pediatrie: Aparent, nu exista diferente in ceea ce priveste siguranta administrarii de Leucomax la pacientii pediatrici si la cei adulti.

Sarcina si alaptare:
Nu s-a stabilit inca siguranta utilizarii Leucomax la femeile gravide. Studiile experimentale efectuate pe animale au aratat existenta toxicitatii asupra produsului de conceptie. La primate, administrarea de molgramostim a fost asociata cu decesul fetal si cu avortul spontan la doze de 6 si respectiv 10 g/kg/zi. In absenta datelor clinice referitoare la administrarea in perioada sarcinii, se recomanda evaluarea beneficiului terapeutic pentru pacienta in comparatie cu riscurile potentiale asupra evolutiei sarcinii. Femei care alapteaza: Nu se stie daca la om Leucomax este excretat in laptele matern. Totusi, datorita posibilitatii de a induce reactii adverse la sugari, nu se recomanda alaptarea copiilor de catre mamele care beneficiaza de tratament cu Leucomax. Efectul asupra fertilitatii: Nu s-au efectuat studii pe subiecti umani pentru a stabili efectele Leucomax asupra fertilitatii.

Supradozare:
Ca si in cazul oricarei substante active din punct de vedere farmacologic, atunci cand apar reactii severe, asemanatoare celor descrise anterior, se recomanda aplicarea unui tratament simptomatic, cu monitorizarea frecventa a semnelor vitale si supravegherea atenta a pacientului. La unii pacienti carora li s-au administrat doze de 20 sau 30 g/kg/zi au fost observate urmatoarele simptome: tahicardie, hipotensiune, dispnee si simptome pseudogripale. Aceste simptome dispar in scurt timp daca se aplica un tratament simptomatic.

Mod de prezentare:
Flacoane injectabile a 150 g si respectiv 300 g molgramostim.

Conditii de pastrare si depozitare:
Leucomax pulbere sterila pentru solutie injectabila este stabil timp de 36 de luni, daca este pastrat la temperaturi intre 2 si 8C si la adapost de lumina. Leucomax pulbere liofilizata este ambalat in flacoane de sticla de tip I cu dop de cauciuc butil sau halobutil si cu sigiliu de aluminiu.

Producator: Schering Plough

Trimis la:  Tue, 04-Dec-2007, 16:21