DUVADILAN

Categorie: Acid ascorbic (vitamina C)
Expeditor: sorina

DUVADILAN

Prezentare farmaceutica:
Comprimate a 20 mg isoxsuprina; cutii cu 50 comprimate. Fiole a 2 ml solutie injectibila, continand 10 mg isoxsuprina; cutii cu 5 fiole.

Actiune terapeutica:
Isoxsuprina este un 2-simpatomimetic cu activitate a-adrenolitica. őn studiile farmacologice, isoxsuprina s-a dovedit a produce vasodilatatie si de accea poate fi de valoare Ón tratamentul bolilor vasculare Ón care componenta spastica este importanta. Isoxsuprina relaxeaza uterul si inhiba nasterea spontana si pe cea indusa de oxitocina. Reduce atat frecventa, cat si intensitatea contractiilor uterine.

Indicatii:
Boli vasculare periferice (de ex. boala si sindromul Raynaud). Amenintare de nastere prematura sau imatura.

Dozare si mod de administrare:
Boli vasculare periferice: tratament oral: 20 mg, de 3-4 ori pe zi; tratament injectabil: 1 fiola (10 mg isoxsuprina) intramuscular, de 3 ori pe zi. Daca greutatea corporala este mai mica de 60 kg, se recomanda Ónceperea tratamentului injectabil cu 5 mg si cresterea dozei Ón functie de tensiunea arteriala.

Amenintare de nastere imatura:
perfuzie intravenoasa: se administreaza tratamentul perfuzabil cat mai repede dupa Ónceperea contractiilor. Se Óncepe cu 0,05 mg/min si se creste doza cu 0,05 mg la fiecare 10 minute, pana la obtinerea controlului. Ajustarea debitului perfuziei se face Ón functie de rezultate si de aparitia efectelor adverse, ca de exemplu scaderea importanta a tensiunii arteriale. De obicei doza eficace este Óntre 0,2 si 0,5 mg/min. Dupa ce nasterea a fost oprita, este de preferat ca perfuzia sa continue Ónca 12-48 de ore. Isoxsuprina trebuie administrata Óntr-o solutie izotona de glucoza. Injectarea intramusculara: daca nu este posibila perfuzia, tratamentul trebuie Ónceput prin injectarea intramusculara a 10 mg isoxsuprina. Daca doza initiala de 10 mg nu a avut efect si nu sunt alte efecte adverse semnificative, injectia i.m. se poate repeta la fiecare 1-2 ore. Dozajul va fi ales Ón functie de rezultate si/sau aparitia efectelor adverse.

Tratament oral:
dupa tratamentul initial parenteral se administreaza o doza de Óntretinere sub forma de comprimate. Dozajul uzual pentru tratamentul oral este de 60-80 mg Ón 24 de ore, divizat Ón 3 sau 4 doze. O doza mai mare sau la intervale mai scurte poate fi uneori necesara. De asemenea, doza orala trebuie stabilita Ón functie de obtinerea efectelor dorite si/sau reactiile adverse aparute. Tratamentul oral trebuie continuat pana cand amenintarea de nastere prematura/imatura nu mai este prezenta. Daca simptomele reapar, atunci tratamentul trebuie reÓnceput.


Reactii adverse:
Administrarea parenterala de isoxsuprina poate duce la o crestere a frecventei pulsului si palpitatii. Tahicardia posibila din timpul administrarii intravenoase de isoxsuprina diminueaza Ón cateva minute dupa oprirea perfuziei. Pana la ce nivel este tolerata tahicardia, aceasta necesita o evaluare, desi o frecventa cardiaca de peste 135 batai pe minut trebuie Ón mod normal prevenita. Ameteala, durerea toracica si hipotensiunea pot aparea si din cauza nivelelor de potasiu, lactat si bicarbonat. Edemul pulmonar al mamei poate aparea Ón cazuri izolate, cand b-mimeticele sau corticosteroizii sunt administrate concomitent. La fat pot aparea tahicardie si cresterea glucozei serice. Senzatie de caldura, transpiratii, tremor, greata, varsaturi si rash pot, de asemenea sa apara.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la isoxsuprina. Pentru tratamentul oral: hemoragie cerebrala recenta. Pentru tratamentul parenteral: hemoragie cerebrala recenta, pierdere importanta de sange pe cale vaginala, orice situatie Ón care prelungirea sarcinii presupune riscuri pentru mama sau fat, boli cardiace, dezlipire de placenta.

Interactiuni cu alte medicamente:
Utilizarea simultana de -blocante poate diminua proprietatile b-mimetice ale isoxsuprinei. La pacientii care primesc tratament -blocant, trebuie schimbata medicatia Ónainte de Ónceperea tratamentului intravenos cu isoxsuprina. Interactiunea isoxsuprinei administrata i.v. cu agenti narcotici este teoretic posibila. Asocierea cu ciclopropanul nu este admisa. Asocierea unui -simpatomimetic cu atropina duce la tahicardie importanta si hipertensiune sistolica la mama, Ón cazuri izolate. Administrarea intravenoasa de isoxsuprina concomitent cu terapia corticosteroida poate creste sansele aparitiei de hiperglicemie, edem pulmonar. Diureticele care scad potasiul si digoxina nu trebuie administrate Ón caz de scadere a nivelului de potasiu Ón timpul administrarii i.v. de isoxsuprina.

Producator: Solvay Pharmaceuticals

Trimis la:  Fri, 19-Oct-2007, 07:33