Enciclopedia Medicala Online - Termeni recenti in in lexikon

ABAKTAL, tablete, fiole

18.12.2006 10:10

Actiune :

Pefloxacina este un preparat antimicrobian semisintetic apartinand grupei chinolonelor. Are o actiune bactericida de inhibare a reproducerii bacteriene a ADN, influentand, totodata, ARN-ul si sinteza albuminelor bacteriene. Administrat oral, se resoarbe repede, atingand concentratia maxima dupa 90 de minute. Timpul de injumatatire biologica al pefloxacinei este de aproximativ 8 ore. Gratie volumului de distribuire mare, patrunde usor in tesuturi, organe si in fluidele corporale. De aceea, concentratia sa la nivelul valvei aortei si al celei mitrale, al muschiului inimii, al oaselor, al peritoneului si al lichidului peritoneal, al vezicii urinare, prostatei, al salivei si al sputei o depaseste pe cea din ser. Circa 60 % din pefloxacina este eliminata prin urina, aproximativ 30 % prin vezica biliara (in general nemodificata), partial si sub forma de substante derivate, cum ar fi dimetilpefloxacina, oxidul inactiv de pefloxacina si glucuronidul de pefloxacina. Pefloxacina are un spectru larg de actiune. Actioneaza asupra unui mare numar de microorganisme rezistente la alte antibiotice. Germenii sensibili la pefloxacina sunt: Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp., Serratia spp. Proteus mirabilis, speciile indol-pozitive de Proteus, Citrobacter spp. Salmonella spp., Shigella spp., Haemophilus spp., Staphylococcus spp. si Neisseria gonorrhoeae. O sensibilitate medie a fost semnalata la Streptococcus spp., Pseudomonas spp., Acinetobacter spp., Clostridium perfringens, Micoplasma spp. si Chlamydia spp. Rezistente s-au dovedit a fi microorganismele anaerobe gramnegative de tipul Spirochaeta spp. si Mycobacterium tuberculosis.

Indicatii:

Infectii cauzate de bacterii sensibile la pefloxacina: ale aparatului urinar; ale cailor respiratorii; ale nasului, gatului si urechilor; ale aparatului genital; ale stomacului si cailor hepatobiliare; ale oaselor si articulatiilor; ale pielii; septicemii si endocardite; ale meningelor. Abaktal monodoza are urmatoarele indicatii: infectii urinare inferioare necomplicate la femei; infectii gonococice necomplicate; "diareea calatorului�.

Contraindicatii:

Pefloxacina este contraindicata in cazul pacientilor hipersensibili la chinolone, al copiilor sub 15 ani, al gravidelor si al mamelor care alapteaza, precum si in acela al celor care prezinta carente de glucoza-6-fosfat-dehidrogenaza.

Administrare:

Doza medie de pefloxacina pentru adulti si copii peste 15 ani este de 800 de mg pe zi, indiferent daca medicamentul se administreaza oral sau parenteral. In cazul administrarii orale se vor lua cate 2 tablete pe zi: una dimineata, dupa micul dejun si a doua seara, dupa cina. Administrararea parenterala a Abaktalului se va face intravenos, sub forma de perfuzie sau intraperitoneal, intr-un interval de o ora, si anume de doua ori pe zi, dimineata si seara.

In cazul infectiilor grave se poate incepe cu doze de 800 mg de Abaktal. Pacientilor prezentand boli ale ficatului li se vor administra, intr-un interval de o ora, 8 mg/kg corp sub forma de perfuzie, dupa cum urmeaza: o data pe zi (icter galben); la 36 de ore (ascita); la 48 de ore (icter galben si ascita).

Precautii:

Intrucat exista riscul producerii unei reactii fotosensibile, este de dorit ca in timpul terapiei cu Abaktal sa fie total evitata expunerea la ultraviolete. In cazul bolnavilor care prezinta tulburari grave ale functiei hepatice trebuie adaptata doza.

Reactii adverse:

Pot aparea tulburari digestive, mialgii sau artralgii, hipersensibilitate la lumina, tulburari neurologice (dureri de cap, ameteala), trombocitopenie (la doze mai mari de 1 600 de mg pe zi).

Compozitie:

B-TOTAL COMPLEX

18.12.2006 10:20

Actiune :

Acest complex al vitaminelor B cu rol de coenzime intervine favorabil �n majoritatea reactiilor biochimice vitale pentru metabolism si pentru buna functionare a sistemului nervos central.

Indicatii:
Astenie, anxietate, stres, imunodeficienta, terapie cu antibiotice, alcoolism.

Contraindicatii:
Nu sunt.

Administrare:
Adulti si copii peste 12 ani: 2 lingurite pe zi.

Reactii adverse:
Nu s-au semnalat la doze terapeutice.

Compozitie :
Fiecare doza (5 ml) contine: Vitamina B1-2,0 mg, Vitamina B2-1,7 mg, Vitamina B3-10,0 mg, Vitamina B6-2,0 mg, Vitamina B12-2,5 g, acid pantotenic -15,0 mg, acid folic-50,0 g.

Ca-C 1000, tablete

18.12.2006 10:30

Actiune:
Calciul este un mineral esential pentru mentinerea echilibrului electrolitic al organismului si pentru functionarea normala a numeroase mecanisme de reglare. Deficitul de calciu este asociat cu tulburari neuromusculare si demineralizare osoasa. Acidul ascorbic (vitamina C) joaca un rol important in procesele de oxido-reducere biologice precum si in respiratia celulara. Este de asemenea, esential pentru formarea colagenului si reparatia tisulara. Deficienta de calciu si acid ascorbic poate fi rezultatul unei nutritii inadecvate, sau poate aparea in diverse stari asociate cu o crestere a necesitatilor (vezi Indicatii). Tabletele efervescente de Ca-C 1000 asigura cantitati suficiente de vitamina C si calciu ionizabil pentru a acoperi necesarul zilnic in cazul unor nevoi crescute.

Indicatii:
Necesar crescut de calciu si vitamina C, de ex. la femeile gravide sau care alapteaza, in timpul perioadei de crestere rapida (copilarie, adolescenta), la batrani, in timpul bolilor infectioase si in convalescenta. Tratamentul deficientei de calciu si vitamina C.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la produs; hipercalcemie; hipercalciurie severa; insuficienta renala severa.

Administrare: Adulti si copii scolari: o tableta efervescenta zilnic. Copii intre 3-7 ani: 1/2 tableta efervescenta zilnic. Sugari: la prescrierea medicului.

Supradozare:
Nu s-au inregistrat cazuri de supradozare acuta. Pot aparea tulburari gastrointestinale, dar nu hipercalcemie, cu exceptia cazurilor in care exista un deficit de metabolizare a calciului prin afectiuni asociate. In aceste cazuri, masurile terapeutice vizeaza reducerea nivelului calciului seric si constau in administrarea de fosfat sodic per os.

Precautii:
La pacientii cu hipercalciurie usoara (peste 300 mg = 7,5 mmoli/24 ore), cu insuficienta renala usoara sau moderata sau cu antecedente de concretiuni urinare, este necesara monitorizarea excretiei de calciu in urina. La nevoie, doza poate fi redusa sau terapia poate fi intrerupta. La pacientii predispusi la formarea de calculi in tractul urinar se recomanda un aport crescut de lichide. In timpul tratamentului cu Ca-C 1000 se vor evita dozele mari de vitamina D, cu exceptia cazurilor in care aceasta este expres indicata. La pacientii diabetici trebuie luat in considerare continutul de zahar din Ca-C 1000 (2 g/tableta), iar la pacientii cu regim desodat trebuie tinuta seama de continutul de sodiu (0,274 g/tableta). A nu se lasa la indemana copiilor!

Interactiuni :
Calciul poate reduce absorbtia tetraciclinelor orale. Trebuie pastrat un interval de cel putin 3 ore, in cazul administrarii concomitente a tetraciclinelor orale si Ca-C 1000. Doze mari de acid ascorbic pot interfera cu unele metode de determinare a glicozuriei.

Efecte secundare:
In cazuri rare pot aparea tulburari gastrice usoare (balonare, diaree). La pacientii predispusi, tratamentul prelungit cu Ca-C 1000 poate favoriza formarea de calculi urinari.

Compozitie:
Fiecare tableta efervescenta (cu aroma de portocale sau lamaie) contine: 1 g lactat-gluconat si 0,327 g carbonat de calciu, echvalent cu 260 mg de calciu ionizabil; 1 g acid ascorbic (vitamina C); 1 g bicarbonat de sodiu (274 mg sodiu); 1 g zahar.

DACARBAZIN, flacon injectabil a 0,100 g

18.12.2006 10:40

Actiune:
Blocant al sintezei ADN, actionand ca agent alchilant. Produsul are o slaba actiune imunosupresoare. Dupa administrare i.v., substanta circula legata de proteinele plasmatice, se distribuie rapid pe calea umorilor �n tesuturi si organe - s-ar parea, preferential �n ficat. Dacarbazina traverseaza bariera hemato-encefalica, dar nu se stie sigur daca trece prin placenta sau �n laptele matern. Concentratia plasmatica scade �n doua faze, timpul de �njumatatire pentru prima faza fiind de aproximativ 19 minute si pentru a doua faza de 5 ore. La pacientii cu disfunctii renale si hepatice, timpul de �njumatatire este prelungit. Dacarbazina este metabolizata de ficat, o parte din metaboliti exercitand �nca o activitate antineoplazica. Substanta se excreta pe cale urinara, prin secretia tubulara, fie ca atare, fie sub forma de metaboliti (AIC).

Indicatii:
Melanom malign, maladia Hodgkin, sarcoame ale tesuturilor moi (leiomiosarcom, fibrosarcom, rabdomiosarcom), neuroblastom.

Contraindicatii:
Pacientii cu hipersensibilitate la dacarbazina, cei cu numar de leucocite mai mic de 3 000/mm3 si trombocite mai putin de 100 000/mm3, sarcina, femei care alapteaza.

Administrare:
Produsul se foloseste dizolvat �n apa distilata (9,9 ml pentru 0,100 g dacarbazina). Solutia astfel obtinuta contine 10 mg substanta pe ml si poate fi administrata prin injectare intravenoasa ca atare �n aproximativ 1 min sau prin perfuzare (diluat �n 250 ml glucoza 5% sau solutie de clorura de sodiu 0,9%) �n aproximativ 30 min. Doza va fi strict individualizata de medicul specialist �n functie dereactivitatea pacientului, evaluandu-se riscul si beneficiul terapeutic. �n melanomul malign, doza uzuala este de 2-4,5 mg dacarbazina/kilocorp/zi timp de 10 zile, cu repetarea curei dupa 4 saptamani sau 250 mg/m2/zi timp de 5 zile, repetandu-se dupa 3 saptamani (mono- sau polichimioterapie). �n maladia Hodgkin, doza uzuala la adulti este de 150 mg/m2/zi timp de 5 zile asociat cu alte antineoplazice, cura repetandu-se la 4 saptamani.

Precautii:
Produsul trebuie administrat i.v.; este necesara supravegherea medicala pe perioada aplicarii tratamentului, �n spe-cial controlul numarului de leucocite, trombocite si eritrocite; meta-bolizarea substantei este influentat de administrarea concomitenta de fenobarbital si fenitoin.

Efecte secundare:
Poate provoca simptome gastrointestinale, greata, varsaturi, anorexie, diaree, stomatita (care pot fi atenuate prin limitarea ingerarii de alimente cu 4-6 ore �nainte de administrarea produsului, asigurandu-se totodata o buna hidratare parenterala), dermatologice (rash si eritem), hematologice (leuco si trombocitopenie), efect hepatotoxic (�n special �n asocierea cu alti agenti antineoplazici), parestezii faciale tranzitorii, alopecie, cresteri ale valorilor TGO si TGP, precum si simptome asemanatoare gripei - febra (39C), mialgii si indispozitie (fenomene care apar la aproximativ 7 zile dupa administrare si se pot repeta la fiecare cura).

Compozitie:
Flacon cu pulbere liofilizata continand: 0,100 g dacarbazina, 0,100 g acid citric si 0,050 g manitol, pentru administrare injectabila.

EUROZEPAM, capsule

11.12.2007 17:21

Forma de prezentare:
Flacon cu 30 de capsule. Cutie plianta de carton cu 3 blistere a cate 10 capsule.

Compozitie:
Contine 10 mg medazepam/capsula.

Proprietati:
Medazepamul este un tranchilizant si echilibrant neurovegetativ din grupa benzodiazepinelor. Provoaca relaxare psihica, echilibrare afectiva, sedare vegetativa si relaxarea musculaturii striate. Este deosebit de util pentru tratament ambulator, fiind caracterizat ca tranchilizant diurn. Mecanismul de actiune al benzodiazepinelor nu a fost inca pe deplin elucidat. Se pare ca ele faciliteaza actiunea acidului gamma-aminobutiric (GABA), care este principalul neuromediator inhibitor ce moduleaza activitatea neuronului tinta, in sensul diminuarii activitatii neuronale. Ca toti neuromediatorii, GABA actioneaza fixandu-se pe receptorii specifici aflati la nivelul membranei neuronale. Receptorul GABAA este un complex macromolecular ce are un loc de recunoastere ce fixeaza GABA si care este cuplat la un canal ce lasa sa treaca selectiv ionii de clor, motiv pentru care a fost denumit "canalul de clor". Cand GABA se fixeaza pe receptori, canalul se deschide, rezultand o modificare a starii electrice a neuronului, care devine mai putin sensibil la stimuli. Complexul GABA poseda si un loc numit receptor secundar care recunoaste benzodiazepinele. Fixarea benzodiazepinelor de acest receptor secundar antreneaza o modificare a conformatiei complexului care devine mai sensibil la actiunea GABA, facilitand si potentand actiunea acestuia asupra neuronilor (modulare allosterica). Studii de electrofiziologie au aratat ca benzodiazepinele actioneaza in special pe sistemul reticular activator, sistemul limbic, fasciculul median anterospinal si pe hipotalamus.

Farmacocinetica:
Medazepamul se absoarbe bine, dar lent la nivelul tubului digestiv. Picul plasmatic apare dupa 1- 2 ore de la administrare. Timpul de injumatatire biologica variaza intre 1 si 2 ore. Se metabolizeaza la nivelul ficatului pe cale oxidativa (hidroxilare, N-dezalchilare, dezaminare oxidativa). Se elimina pe cale renala (63 %), sub forma activa si sub forma de metaboliti, si prin fecale (22 %).

Indicatii:
Sindroame psihice care implica tulburari neurovegetative primare de tip cardiac (tahicardie, angoasa precordiala), respirator (opresie toracica, crize dispneiforme) sau digestiv (inapetenta, senzatie de �nod in gat�, tulburari de tranzit). Stari nevrotice anxioase cu irascibilitate, neliniste, concentrare anevoioasa, senzatie de oboseala.

Mod de administrare:
Doza uzuala este de 10 mg (o capsula), de 2-3 ori/zi. Tratamentul dureaza in medie 30 de zile.

Reactii adverse:
Apar de obicei la doze mari si in cazuri de cumulare. Se manifesta prin cresterea apetitului, tulburari digestive (uscaciunea gurii, constipatie sau diaree), tulburari psihice (diminuarea facultatilor intelectuale, irascibilitate), tulburari neurologice (ataxie), tulburari de vedere, tulburari cardiovasculare (hipotensiune ortostatica, tahicardie), tulburari hematologice (eozinofilie, anemie, trombocitopenie), tulburari hepatice, scaderea libidoului, tulburari de ciclu. Poate produce farmacodependenta si sindrom de abstinenta.
Nu s-au semnalat efecte teratogene, dar se recomanda prudenta in administrarea la femei insarcinate.

Contraindicatii:
Miastenie grava, insuficienta pulmonara acuta, deprimare respiratorie, alergie la medazepam si la alte benzodiazepine. Se administreaza cu prudenta in glaucom, insuficienta pulmonara cronica, boli hepatice si renale cronice, uneori fiind necesara reducerea dozelor. Se va evita folosirea ambulatorie in profesii care necesita concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice.

Precautii:
Nu se vor consuma bauturi alcoolice pe intreaga durata a tratamentului cu Eurozepam, fiind posibila o potentare a efectului deprimant al SNC. Se va evita asocierea, sau se va face cu prudenta, cu alte medicamente deprimante centrale (neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice, anestezice) si unele antiepileptice - fenobarbital, fenitoina. Cimetidina, omeprazolul, contraceptivele orale pe baza de estrogeni, disulfiramul si eritromicina inhiba metabolizarea hepatica a benzodiazepinelor, intarziind eliminarea si crescand concentratia plasmatica a acestora. Benzodiazepinele scad efectul terapeutic pentru Levodopa.

Supradozare:
Intoxicatia acuta evolueaza cu o simptomatologie mai putin grava. Se observa somnolenta, suprasedare, uneori coma (sub 24 de ore). Simptomatologia cardiorespiratorie nu este pronuntata. Nu se cunosc cazuri letale. In schimb, intoxicatiile cu benzodiazepine in asociere cu medicamente deprimante ale SNC sau cu bauturi alcoolice au o evolutie foarte grava, uneori finalizate cu exitus. Tratament: Diureza osmotica neutra si tratament simptomatic.

Conditii de pastrare:
La temperatura camerei, ferit de lumina si umezeala.

Producator: Europharm

MEDAZEPAM, comprimate

11.12.2007 17:21

Forma farmaceutica si compozitie:
Comprimate continand 10 mg medazepam.

Actiune terapeutica:
Tranchilizant si echilibrant neurovegetativ din grupa benzodiazepinelor, cu actiune sedativa centrala minima si efecte miorelaxante neinsemnate. Este util pentru tratamentul ambulator, fiind caracterizat ca tranchilizant "diurn".

Indicatii:
Sindromuri psihice care implica tulburari neurovegetative primare de tip cardiac (tahicardie angoasa precordiala), respirator (opresie toracica, crize dispneiforme) sau digestiv (inapetenta, senzatie de nod in gat, tulburari de tranzit); simptome psihotice care insotesc diferite boli somatice: stari nevrotice anxioase cu irascibilitate, neliniste, greutate de concentrare, senzatie de oboseala.

Contraindicatii:
Medazepamul nu se va administra la miastenii grave, la intoxicatii cu alcool sau medicamente deprimante centrale, la dependenta de alcool, droguri sau hipersensibilitate fata de benzodiazepine si in timpul alaptarii.

Reactii adverse:
Rareori oboseala discreta. In general toleranta preparatului este foarte buna.

Mod de administrare:
Doza uzuala este de 10 mg (1 comprimat) de 2-3 ori/zi. Bolnavii trebuie avertizati sa nu consume alcool. Se va evita prescrierea concomitenta de medicamente cu actiune depresoare centrala (risc de potentare).

Forma de prezentare:
Comprimate a 10 mg medazepam; cutii cu 50 comprimate.

Producator: Laurmed

RUDOTEL, comprimate

11.12.2007 17:21

Compozitie:
1 comprimat contine: Medazepam 10 mg.

Actiune terapeutica:
Rudotel se foloseste pentru sustinerea tratamentului la stari de agitatie, agresiune si anxietate, la reactii fizice declansate de tensiuni psihice (tulburari psihosomatice si psihovegetative cum ar fi anumite forme de insomnie, cefalee, dureri stomacale, tulburari cardiace etc.) si la tratamentul asociator la unele boli nevrotice (stari psihotice de anxietate si agitatie).

Contraindicatii:
Rudotel nu se va administra in miastenii grave, in intoxicatii acute cu alcool sau medicamente deprimante centrale, in dependenta de alcool, droguri sau medicamente (respectiv abuzul lor), in hipersensibilitate fata de benzodiazepine si in timpul alaptarii. Prudenta deosebita se recomanda in timpul sarcinii (mai ales in primul si ultimul trimestru). Rudotel se va administra cu prudenta in afectiuni hepatice grave, dereglari ale coordonarii miscarilor (ataxie), deprimari respiratorii grave (apnee in timpul somnului, insuficienta respiratorie cronica grava) si la sugari.

Efecte secundare:
Prin administrarea de Rudotel se pot diminua posibilitatea de retinere, performantele profesionale, precum si capacitatea de a reactiona. Se pot ivi cresterea apetitului, somnolenta si oboseala, cefalee, confuzii, dereglari ale miscarilor, distonii, ameteli, tulburari de vedere, tulburari ale functiei renale, diminuari ale potentei si libidoului, precum si tulburari menstruale. Ocazional se poate constata o inversare a efectului medicamentului cu stari de agitatie si de agresiune. Rareori, reactii de hipersensibilitate (inrosirea pielii, eruptii cutanate), miopatie, stari de indispozitie, uscaciunea gurii, greata, diaree, scaderea tensiunii si deprimare respiratorie (la defecte existente). Dupa tratamentul indelungat cu Rudotel este posibil sindrom de abstinenta. Atentie ! Nu se indica la soferi!

Interactiuni medicamentoase:
Asocierea cu bauturi alcoolice, somnifere, analgezice, anestezice si antidepresive poate potenta efectul Rudotelului. Poate fi potentat si efectul relaxantelor musculare. Administrarea concomitenta de Rudotel cu medicamente ce contin cimetidina poate cauza un efect prelungit si chiar si potentat dupa mai multe doze.

Dozare:
Daca nu este prescris in alt fel, zilnic 1-2 (maxim 4) comprimate (dimineata si la pranz 1/2 comprimat, seara 1 comprimat) cu putin lichid, inaintea meselor. Se recomanda controlul de catre medic, mai ales la inceputul tratamentului, ca sa se corecteze rapid eventualele semne ale supradozarii prin adaptarea dozei. Acest lucru este valabil mai ales la batrani.

Modul si durata administrarii:
Dozarea si durata tratamentului trebuie sa fie adaptate situatiei individuale, domeniului de prescriere si gravitatii bolii. Valabil este insa principiul ca doza trebuie sa fie cat se poate de mica. La simptome acute, administrarea Rudotel se va reduce la doze individuale sau la numai cateva zile. La boli cronice durata administrarii depinde de desfasurarea bolii. Dupa o administrare zilnica timp de doua saptamani medicul va clarifica prin reducerea treptata a dozei daca se recomanda continuarea tratamentului cu Rudotel. Oprirea tratamentului se va face prin reducerea lenta a dozei. Nu se va administra dupa expirarea termenului de valabilitate.

Conditii de pastrare:
Medicamentele se vor depozita ferite de accesul copiilor! Se vor feri de lumina.

Forma de prezentare:
Ambalaje cu 50 comprimate.

In atentia dvs:
Acest medicament contine benzodiazepina. Benzodiazepinele sunt medicamente destinate tratamentului anumitor boli insotite de stari de agitatie si de anxietate, de tensiuni sau de insomnii. In cazul folosirii benzodiazepinelor exista pericolul formarii sau promovarii unei dependente. Pentru ca acest pericol sa ramana la limita inferioara, va recomandam respectarea intocmai a avizelor din cele ce urmeaza: Benzodiazepinele au fost create numai pentru tratarea unor stari patologice si vor fi administrate numai la indicatia medicului. Cel tarziu dupa 4 saptamani medicul va decide asupra continuarii tratamentului. Un tratament neintrerupt si de lunga durata trebuie evitat, deoarece poate cauza dependenta. In cazul folosirii fara indicatia medicului se reduce sansa ca acest medicament sa va ajute. Dozarea prescrisa de medic nu se va majora sub nici o conditie, nici chiar atunci cand efectul este in scadere. Majorarea arbitrara a dozei ingreuneaza tratamentul concret. La oprirea medicatiei, dupa un timp mai indelungat, se pot ivi - deseori cu un decalaj de cateva zile - stari de neliniste, anxietate si insomnie. In general, aceste fenomene de abstinenta dispar dupa 2-3 saptamani. Daca sunteti sau ati fost in trecut dependent de bauturi alcoolice, medicamente sau droguri, administrarea de benzodiazepina este interzisa; exceptie fac numai unele situatii rare, care raman la aprecierea medicului. Va rugam sa informati medicul in acest context. In nici un caz nu trebuie sa luati medicamente ce contin benzodiazepine fiindca i-au ajutat pe altii atat de bine si in nici un caz nu veti da aceste medicamente altora.

Producator: AWB

OXAZEPAM, comprimate

11.12.2007 17:21

Compozitie:
1 comprimat contine 10 mg oxazepam.

Actiune terapeutica:
Anxiolitic benzodiazepinic cu efecte sedative, hipnotice, anticonvulsivante si miorelaxante.

Farmacocinetica:
Se absoarbe bine din tubul digestiv. Are un efect rapid si de scurta durata. Este metabolizat in ficat, procesul de epurare este nemodificat la batrani si hepatici.

Indicatii:
Stari de anxietate, tensiune, agitatie, iritabilitate, insomnie de natura nevrotica, psihovegetativa, psihosomatica, asociate depresiei, la batrani, in cadrul sindromului de abstinenta al alcoolicilor; este bine suportat de batrani si hepatici.

Dozare si mod de administrare:
Oral: Adulti: anxietate 2-6 comprimate/zi (20-60 mg), 1 dimineata, 1 la pranz si 2 seara; sevraj alcoolic 15-30 mg/zi, de 2-3 ori/zi. Varstnici: 1-3 comprimate/zi. Copii peste 6 ani, insuficienta renala: jumatate din doza adultului. Durata tratamentului in medie este de 4-12 saptamani; intreruperea tratamentului se va face lent.

Contraindicatii:
Alergie la oxazepam si alte benzodiazepine, copii sub 6 ani, stari comatoase, colaps, insuficienta pulmonara acuta, deprimare respiratorie, miastenie grava.

Precautii:
Se vor evita bauturile alcoolice; tranchilizantele benzodiazepinice pot induce dependenta; la pacientii depresati creste riscul de suicid si de amnezie anterograda.

Reactii adverse:
Somnolenta, anorexie, diminuarea libidoului, tulburari de menstruatie; rareori ameteli, cefalee, hipotensiune (mai frecvent la batrani), oboseala, stari de agitatie (la unii bolnavi psihotici), tulburari neurologice, greata, edeme, eruptii cutanate alergice, leucopenie, disfunctie hepatica; tratamentul indelungat cu doze mari poate determina dependenta.

Sarcina si alaptare:
Nu se administreaza in sarcina si alaptare.

Efecte asupra capacitatii de conducere auto sau de exploatare a altor masini:
Se evita administrarea Oxazepam la conducatorii auto si la persoanele cu profesii ce impun performante psihomotorii riguroase.

Interactiuni medicamentoase:
Se evita asocierea cu alcool, deprimante centrale (derivati morfinici - analgezice si antitusive - , barbiturice, antihistaminice H1, sedative, alte tranchilizante, neuroleptice, clonidina, cisaprid deoarece aceste medicamente potenteaza efectul Oxazepam.

Supradozare:
Nu este grava daca nu este asociata cu administrarea altor deprimante ale SNC (inclusiv alcool). Tratamentul este simptomatic, suportiv general: lavaj gastric, asigurarea permeabilitatii cailor aeriene.

Forma de prezentare:
Flacoane cu 20 comprimate. Cutii cu 2 blistere a 10 comprimate.

Conditii de pastrare:
Ferit de umiditate si lumina.

Termen de valabilitate: 3 ani.

Producator: Terapia S.A.

FAMODAR

18.12.2006 10:50

Actiune:
Famodar reduce atat secretia bazala cat si pe cea stimulata de acid gastric. Manifesta un inalt grad de selectivitate pentru H2 receptori. Intra rapid in actiune, efectul antisecretor aparand in prima ora de la administrare si este maxim dupa 1-3 ore. Actiunea Famodar este de lunga durata (24 ore), totusi nu exista efecte cumulative in cazul dozelor repetate.

Indicatii:
Tratamentul ulcerului duodenal si gastric benign; esofagita de reflux; sindromul Zollinger-Ellison; profilaxia si tratamentul recidivelor ulceroase.

Contraindicatii:
Nu sunt cunoscute contraindicatii, dar ca si la celelalte medicamente antiulceroase, hipersensibilitatea nu poate fi exclusa.

Administrare:
In ulcerul duodenal si gastric benign, 40 mg o data pe zi, seara, timp de 4-8 saptamani. In profilaxia recurentelor ulceroase, 20 mg o data pe zi, seara. In sindromul Zollinger-Ellison se administreaza pentru inceput 20 mg la fiecare 6 ore, ajustandu-se doza in functie de rezultat. Pacientii care au primit un alt antagonist H2 anterior, pot continua tratamentul fara probleme cu Famodar.

Precautii:
Administrarea famotidinei in timpul sarcinii si lactatiei nu este recomandata. Folosirea Famodar in pediatrie este in studiu. Posibilitatea prezentei unui carcinom gastric trebuie eliminata inaintea inceperii tratamentului cu famotidina. Tulburarile minore de la nivelul tractului gastrointestinal nu trebuie tratata cu famotidina. Famotidina este eliminata prin rinichi, de aceea pacientii cu disfunctii renale trebuie tinuti sub observatie.

Reactii adverse:
Famodar este foarte bine tolerat. Rareori apar cefalee, ameteli, constipatie, diaree, greata, disconfort abdominal, anorexie.

Compozitie:
Contine famotidina, antagonist al receptorilor H2-histaminergici, cu actiune de lunga durata.

GALCORIN

18.12.2006 10:50

Actiune:
Laxativ prin cresterea continutului intestinal si lubrifiere.

Indicatii:
Constipatie functionala (mai ales la bolnavii cu anorexie sau cu restrictii alimentare care nu permit realizarea continutului necesar sustinerii peristaltismului).

Contraindicatii:
Obstructie intestinala; prudenta in caz de megacolon prin deficit al motilitatii.

Administrare:
Oral, la adulti 2-6 lingurite/zi (cu apa); la copii (mai mari de 2 ani) 1- 4 lingurite/zi.

Reactii adverse:
Uneori senzatie de balonare abdominala.

Compozitie:
Granule continand mucilagiu de carrageen.

H-KETOCONAZOL

18.12.2006 11:00

Actiune:
Derivat azolic (imidazol substituit), antifungic sistemic cu spectru larg fata de dermatofiti (Microsporum, Tricophyton, Epidermophyton), levuri (Candida, Pityrosporum, Torulopsis, Cryptococcus), fungi dimorfice (Blastomyces, Coccidoides, Histoplasma, Paracoccidoides), eumicete (Aspergillus, Sporothrix), actinomicete (Actinomadura, Streptomyces), unele ficomicete (Absidia, Mortierella), bacterii grampozitive (Staphylococcus aureus, Staphylococcus epider-midis) si unii anaerobi. Concentratia minima inhibitorie (CMI) fata de majoritatea fungilor variaza intre 0,125-0,5 mg/ml. Mecanismul de actiune al ketoconazolului este atribuit deteriorarii membranei celulare fungice prin marirea permeabilitatii acesteia ca urmare a actiunii directe si a inhibarii biosintezei de ergosterol - componenta lipidica a membranei fungice.

Indicatii:
Infectii ale pielii, parului si unghiilor induse de derma-tofiti (dermatomicoze, onicomicoze, pitiriazis capitis, pitirosporum foliculitis, candidoza mucocutanata cronica) cand tratamentul local este inpracticabil sau a esuat; infectii recidivante cu Candida pe tub digestiv si vagin; micoze sistemice localizate sau diseminate ca histoplasmoza pulmonara, paracoccidioidomicoza diseminata, candidoza sistemica, blastomicoza; tratamentul profilactic al pacientilor cu mecanism imunitar deficitar.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la ketoconazol sau alti derivati imidazolici antifungici; nu se administreaza pacientilor cu afectiuni acute sau cronice hepatice.

Administrare:
Tratamentul se individualizeaza. In general se recomanda: adulti: infectii ale pielii: 200 mg/zi in timpul mesei, doza ce poate fi crescuta la 400 mg/zi (doua comprimate), intr-o singura priza; candidoza vaginala: 400 mg/zi (doua comprimate), o data, in timpul mesei. Copii: de 15-30 kg: 1/2 comprimat/zi o data in timpul mesei; peste 30 kg: la fel ca la adulti. Tratamentul profilactic al pacientilor imunodeficitari: adulti: 400 mg/zi (doua comprimate). Copii: 4-8 mg/kg corp/zi. Durata tratamentului este in functie de evolutia simptomatologiei si reactivitatea pacientului.

Precautii:
Pacientii supusi tratamentului de lunga durata vor fi atentionati cu privire la simptomele unei afectari hepatice: oboseala anormala, urina inchisa la culoare, fecale decolorate; la instituirea tratamentului cu ketoconazol se vor evita factorii care sporesc riscul acestei afectari hepatice: antecedente hepatice, intoleranta la medica-ment, tratament cu griseofulvina, utilizarea concomitenta a unor medicamente hepato-toxice; tratamentul de lunga durata impune monitorizarea functiilor hepatice prin verificari repetate: daca testele sunt pozitive tratamentul se intrerupe; dupa tratamentul cu griseo-fulvina este necesar sa se faca o pauza de o luna inainte de inceperea tratamentului cu ketoconazol; se administreaza cu prudenta femeilor insarcinate, numai in cazurile in care avantajele posibile justifica riscurile probabile de afectare hepatica; se recomanda renuntarea la alaptare pe durata tratamentului.

Reactii adverse:
Uneori: tulburari gastrointestinale minore: greata, voma, senzatie de plenitudine, varsaturi, dureri abdominale, consti-patie sau diaree; tulburari hepatice marcate prin alterarea reversibila a testelor functionale, necroza hepatica acuta (foarte rar la pacientii cu afectiuni hepatice in antecedente); efecte neurologice de obicei minime: cefalee, ameteli, fotofobie, parestezii; reactii de hipersensi-bilizare: inrosirea pielii, eruptii, prurit, reactii alergice; efecte endocrine: ginecomastie si oligospermie, alterarea efectului ACTH asupra cresterii concentratiei de cortizol plasmatic (rar, la doze mari); efecte hematologice (rar).

Compozitie:
Un comprimat contine 200 mg ketoconazol

I.R.S. 19

18.12.2006 11:10

Actiune:
Actiunea I.R.S. 19 se bazeaza pe 3 mecanisme: actiune curativa, nespecifica, prin cresterea cantitatii de lizozim si stimularea functiei fagocitare; actiune profilactica, specifica, prin cresterea cantitatii de anticorpi locali (imunoglobuline secretorii tip A); actiune desensibilizanta: I.R.S. 19 contine principii active cu structura polipeptidica, a caror administrare progresiva impiedica productia de anticorpi sensibilizanti in cazul alergiilor microbiene.

Indicatii:
Profilaxia si tratamentul leziunilor inflamatorii si infectioase din sfera ORL si a cailor respiratorii superioare: rinite, rinobronsite; astm bronsic suprainfectat; amigdalite, faringite, rinofaringite; bronsiectazii, bronsite acute sau cronice; otite; corize spasmodice, rinite alergice; infectii ale cavumului, adenoidite, sinuzite; ingrijiri pre- si post-operatorii in cazul interventiilor chirurgicale ORL; complicatii ale gripei sau ale altor viroze.

Contraindicatii:
Testarile clinice nu au relevat contraindicatii.

Administrare: In scop curativ: in functie de varsta, de la 2 la 5 doze pe zi, in fiecare nara, pana la disparitia infectiei. In scop profilactic: 2 doze pe zi, in fiecare an, pentru o perioada medie de 2 saptamani. La pulverizare este necesar ca flaconul sa fie tinut vertical si sa se exercite o foarte scurta apasare pe capac.

Reactii adverse:
La inceputul tratamentului se pot produce reactii fie de tipul unui catar nazal initial mai abundent, fie al unei senzatii de infundare nazala etc. Aceste reactii, fugace, traduc raspunsul nazal organic satisfacator. Daca sunt importante, este necesara reducerea dozei sau cresterea intervalului dintre doze.

Compozitie: per 100 ml:
Lizat de Diplococcus pneumoniae 6, 66 ml
Lizat de Streptococcus 6, 66 ml
Lizat de Micrococcus piogenes(stafilococ) 6, 66 ml
Lizat de Gafkya tetragena 3,33 ml
Lizat de Neisseria 6, 66 ml
Lizat de Klebsiella pneumoniae 6, 66 ml
Lizat de Moraxella 3,33 ml
Lizat de Haemophilus influenzae 3,33 ml
Mercurotiolat sodic 0,0025 g

JECOLAN

18.12.2006 11:20

Actiune:
Emolient si protector al pielii: prin continutul in vitaminele A si D actioneaza trofic.

Indicatii:
Dermite uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi.

Contraindicatii:
Leziuni zemuinde, leziuni infectate (Atentie! nu are proprietati antiseptice).

Administrare:
In aplicare locala, de 1-2 ori/zi.

Compozitie:
Unguent (pomada) continand oleum jecoris 40 g, lanolina 17 g, vaselina pana la 100 g (tub cu 25 g).

KALINOR

18.12.2006 11:20

Actiune:
Potasiul este un mineral necesar mai ales functiilor nervilor si muschilor. �n cazul �n care se pierde mai mult potasiu, datorita bolilor tubului digestiv sau rinichilor sau datorita altor medicamente, dec�t se introduce prin alimentatie, apare un deficit de potasiu. Acest deficit se va observa prin slabiciune musculara, constipatie, tulburari �n activitatea inimii, stare depresiva. Pentru tratarea deficitului de potasiu medicul recomanda Kalinor, care are ca rezultat normalizarea cantitatii de potasiu. Kalinor tablete efervescente se dizolva repede �n apa. �n solutia ce rezulta exista substanta activa citrat de potasiu �ntr-o forma bine tolerabila si imediat disponibila.

Indicatii:
Hipopotasemii simptomatice - scaderea K+ sub 3,5 mmoli/l acidoza metabolica, tulburari neuro-musculare, aritmii cardiace si prevenirea hipopotasemiei din cetoacidoza diabetica, hipopotasemia din cursul terapiei cu digitala.

Contraindicatii:
Hiperpotasemii prin deshidratari, insuficienta renala avansata, boala Addison, paralizie periodica primitiva hiperpotasemica (sindrom Gamstorp).

Administrare:
Dupa sfatul medicului sau 1-3 tablete efervescente/zi (�n functie de deficitul balantei de potasiu, �n general fiind suficienti 50-100 mmoli potasiu/zi). Doza maxima este de 100-150 mmoli/zi-3 tablete/zi. Doza unica maxima este de 40 mmoli K+-1 tableta. Deficitul de potasiu se va recupera lent �n zile sau saptam�ni de tratament. Tabletele se dizolva �ntr-un pahar (100 ml-200 ml) cu apa sau suc de fructe ce se bea �n 10-15 min, �n timpul meselor. Doza zilnica de 2 sau mai multe tablete efervescente se va lua fractionat �n cursul unei zile.

Precautii:
A se �nchide tubul dupa extragerea tabletei. La bolnavii diabetici se va tine cont ca o tableta de Kalinor contine 1,42 g zahar. Acest preparat contine clorura de potasiu. Atentie! A nu se folosi dupa expirarea termenului de valabilitate! A se pastra �n locuri inaccesibile copiilor!

Reactii adverse:
Poate provoca tulburari digestive, greata, voma, si rar, balonari, pirozis, dureri abdominale si diaree. Foarte rar poate da manifestari alergice de tipul pruritului si edemului fetei la persoane predispuse alergiilor (de exemplu bolnavi cu febra f�nului, alergii la praf de casa �n antecedente). Daca apar aceste semne trebuie �ntrerupt tratamentul.

Compozitie:
Solutia preparata contine ca substante active: 40,0 mmoli ioni de potasiu, min 13,3 ioni citrat. O tableta efervescenta contine 2,17 g potasiu hidratat (40 mmoli de potasiu si 13,3 mmoli ioni citrat), 2 g bicarbonat de potasiu si 2,057 g acid citric. Excipienti (macrogol 6000, zaharina, zaharoza si sirop de glucoza, substante aromatice).

LACIPIL, tablete

18.12.2006 11:30

Actiune:
Lacidipina este un antagonist de calciu specific si potent, cu selectivitate predominanta pentru canalele de calciu din musculatura neteda vasculara. Principalele sale actiuni sunt dilatarea arteriolelor periferice, reducerea rezistentei vasculare periferice si scaderea presiunii sanguine.

Indicatii:
Se foloseste �n tratamentul hipertensiunii arteriale, singur sau �n asociere cu alte medicamente antihipertensive, ca de exemplu -blocante, diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare component al preparatului.

Administrare:
Doza recomandata initial este de 2 mg o data pe zi. Se va administra �n fiecare zi la aceeasi ora, de preferinta dimineata. Nu exista nici o indicatie expresa referitoare la momentul de administrare a Lacipilului, �nainte sau dupa masa. Tratamentul hipertensiunii trebuie sa fie adaptat �n functie de severitatea bolii, �n concordanta cu raspunsul individual. Dupa un interval de timp, suficient de lung ca sa permita instalarea unui efect farmacologic complet, �n caz de nevoie, doza poate fi crescuta la 4 mg. �n practica, acest interval nu trebuie sa fie mai scurt de 3-4 saptam�ni, except�nd pacientii la care conditia clinica impune o mai rapida crestere a dozei. La pacientii hipertensivi cu afectiuni hepatice asociate nu este necesara o modificare a dozei. Deoarece Lacipil nu este excretat prin rinichi, la pacientii cu afectiuni renale, doza nu necesita nici un fel de modificare. Tratamentul cu Lacipil poate fi continuat pe timp nedefinit. La v�rstnici, doza necesara nu necesita modificari. Nu exista experienta �n privinta folosirii Lacipilului la copii.

Precautii:
�n studii specializate s-a dovedit ca lacidipina nu afecteaza activitataea spontana a nodulului sinoatrial sau sa produca prelungirea conducerii prin nodulul atrioventricular. Desi studiile pe animale n-au dovedit existenta unui efect teratogen sau afectarea cresterii, nu exista suficiente date privitoare la siguranta administrarii medicamentului la gravide. Studiile pe animale au condus la concluzia ca Lacipilul sau metabolitii sai sunt, probabil, excretati �n laptele matern.

Precautii speciale:
�n studiile specializate s-a demonstrat ca Lacipil nu afecteaza functia spontana a nodulului SA (sinoatrial) si nu determina prelungirea conducerii �n interiorul nodulului AV (atrio-ventricular). Totusi, trebuie tinut cont de potentialul teoretic al antagonistilor canalelor de calciu de a afecta activitatea nodulilor SA si AV si, astfel, folosirea lor trebuie sa se faca cu precautie la pacientii cu tulburari pre-existente �n activitatea nodulilor SA si AV. �n studiile facute pe voluntari sanatosi, s-a observat ca Lacipil nu inhiba contractia miocardului. Dar, ca si �n cazul altor antagonisti ai canalelor de calciu, Lacipil trebuie folosit cu precautie la pacientii cu rezerva cardiaca mult diminuata. La fel ca si alti inhibitori calciu dihidropiridine, Lacipil poate fi utilizat cu precautie la pacientii cu angina pectorala instabila. Efectul antihipertensiv al Lacipilului poate fi crescut la bolnavii cu insuficienta hepatica. Administrarea Lacipil trebuie facuta cu precautie la pacientii dupa infarct miocardic recent. Nu exista nici o dovada ca lacidipina scade toleranta la glucoza sau modifica controlul diabetului. Sarcina si alaptare: Nu exista date despre siguranta administrarii Lacipil �n timpul sarcinii. Studiile pe animale nu au dovedit existenta unui efect teratogen, sau afectarea cresterii. Studiile pe animale au aratat ca Lacipilul sau metabolitii sai se pare ca sunt excretati �n laptele matern. �n perioada de sarcina si lactatie, Lacipil va fi folosit doar �n cazul �n care potentialul beneficiu adus mamei depaseste riscul posibilelor efecte adverse ce pot aparea la fat sau nou-nascut. Trebuie avuta �n vedere si posibilitatea ca Lacipil sa provoace miorelaxare uterina �n sarcina la termen. Nu a fost raportata scaderea abilitatii la cei ce conduc autoturisme sau folosesc masini industriale.

Reactii adverse:
Lacipil este �n general bine tolerat. Putine persoane pot prezenta, totusi, efecte secundare minore, ce sunt legate de actiunea sa farmacologica de vasodilatatie periferica. Cele mai comune efecte secundare sunt: cefaleea, eritemul fetei, edemele, ameteala si palpitatiile. Asemenea efecte sunt tranzitorii si dispar de obicei pe masura ce tratamentul cu Lacipil continua la aceeasi doza. Astenia, rashul cutanat (incluz�nd eritem si prurit), tulburarile gastrice, greata, poliuria si hiperplazia gingivala au fost semnalate rar. La fel ca si alte dihidropiridine, la un numar mic de indivizi a fost raportata, �n special dupa �nceperea tratamentului, agravarea anginei pectorale existente. Acest lucru este mult mai probabil la pacientii cu boli cardiace ischemice simptomatice. Lacipil nu provoaca schimbari semnificative ale testelor de laborator biochimice sau hematologice.

Compozitie:
Fiecare tableta contine 2 mg lacidipina

MAALOX

18.12.2006 11:30

Actiune:
Maalox calmeaza timp de mai multe ore durerile tractului digestiv superior. Antiacid, protector al mucoasei esogastroduodenale, transparent la radiatiile X.

Indicatii:
Tratamentul simptomatic al tulburarilor datorate aciditatii gastrice. Gastrita, hernie hiatala, dispepsie, ulcer gastroduodenal, aciditate esofagiana.

Contraindicatii:
Insuficienta renala severa. In cazul unor tulburari renale grave cereti avizul medicului sau farmacistului.

Administrare:
Acest medicament se administreaza in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa, sau dupa sfatul medicului. De obicei maximum de 6 ori pe zi. Comprimate:1-2 comprimate in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Plicuri, solutie buvabila:1-2 plicuri in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Flacon, suspensie buvabila: 1-2 linguri in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Agitati flaconul/plicul inainte de folosire.

Precautii:
Precautii de administrare la pacientii cu dializa renala cronica. Daca durerile digestive persista, consultati medicul. Daca durerile sunt asociate cu febra sau vomismente, consultati imediat medicul. Acest produs poate modifica absorbtia altor medicamente. In caz de tratamente asociate, consultati medicul. Alte medicamente pot fi administrate dupa aproximativ 2 ore de la administrarea antiacidului.

Efecte secundare:
La fel ca toate produsele active, acest medicament poate produce, la anumite persoane, efecte neplacute: constipatie, diaree.

Compozitie:
Maalox comprimate: hidroxid de aluminiu 400 mg; hidroxid de magneziu 400 mg; excipienti aromatizati q.s.p. un comprimat. Maalox suspensie buvabila, plicuri: hidroxid de aluminiu 0,5235 g; hidroxid de magneziu 0,5985 g; parahidroxibenzoat de metil 0,0150 g; parahidroxibenzoat de propil 0,0075 g; excipienti aromatizati q.s.p. 15 ml. Maalox suspensie buvabila, flacon: hidroxid de aluminiu 3,49 g; hidroxid de magneziu 3,99 g; parahidroxibenzoat de metil 0,1 g; parahidroxi-benzoat de propil 0,05 g; excipienti aromatizati q.s.p. 100 ml.

N-CHINIDINA

28.12.2006 11:40

Actiune:
Antiaritmic, action�nd ca stabilizant de membrana si blocant al canalelor de sodiu. Chinidina are efect dromotrop negativ at�t direct, c�t si indirect si ca vagolitic, mareste perioada refractara a miocardului atrial, �ncetineste conducerea atrio-ventriculara si prelungeste conducerea prin fasciculul Hiss. Substanta are efect batmotrop la nivelul atriilor si ventriculilor si efect inotrop negativ.

Indicatii:
Prevenirea aritmiilor atriale, fibrilatie atriala, flutter paroxistic, tahicardie atriala, extrasistole atriale. Mentinerea ritmului sinusal dupa defibrilare.

Contraindicatii:
Bolnavii care au fenomene de cinconism, infectii acute, endocardita lenta, insuficienta cardiaca, bloc cardiac, fibrilatie atriala veche.

Administrare:
Tratamentul trebuie individualizat. �n general se administreaza initial o doza de proba de 0,200 g pentru testarea unei eventuale stari de hipersensibilitate. Daca nu apar tulburari timp de 2 ore, se poate continua tratamentul. Initial doza este de 50 mg si poate fi marita la 100 mg, 200 mg sau 400 mg de 4-5 ori/zi. �n cazuri severe, intervalul �ntre prize poate fi micsorat. Nu trebuie depasita doza de 2 g �n 24 de ore si 0,5 g pentru o priza. Dozele vor fi reduse la pacientii cu insuficienta renala sau pacientii cu v�rsta peste 60 de ani.

Reactii adverse:
Pot aparea tulburari la diferite niveluri, ca: aparat digestiv (varsaturi, algii abdominale, diaree), aparat circulator (extrasistole ventriculare, bloc atrio-ventricular), tegumente (transpiratii abundente, eruptii, purpura), SNC (cefalee, neliniste, confuzie, delir), aparat vizual (percepere anormala a culorilor, fotofobie, hemeralopie, �ndustarea c�mpului vizual), aparat auditiv (acufene, hipoacuzie) si fenomenul de cinconism manifestat prin dispnee, deprimare respiratorie, transpiratii reci, ameteli, hipotensiune p�na la colaps.

Compozitie:
Comprimate contin�nd chinidina sulfat 0,200 g si excipienti

Producator: Nordfarm Product

OBOLIZ

28.12.2006 11:50

Actiune:
Oboliz reprezinta o combinatie antituberculoasa, realizata �ntr-o singura tableta. Concentratia de rifampicina �n sange atinge nivelul maxim �n 2 ore, ramanand la aceste niveluri ridicate aproximativ 12 ore. Distributia prin fluide si tesuturi este extrem de eficienta. Eliminarea Oboliz-ului se face prin urina si fiere, �n care se gasesc concentratii mari ale medicamentului. Aceste moduri complete de actiune sunt extrem de eficace si combina binecunoscuta siguranta si actiune a celor doua foarte cunoscute medicamente antituberculoase. Aparitia rezistentei la isoniazida este aproape anihilata. Medicamentul nu prezinta rezistenta la alte medicamente antituberculoase. Este foarte repede absorbit si este difuzat imediat �n toate organele si tesuturile corpului. Prin usoara administrare se castiga colaborarea bolnavului.

Indicatii:
Tuberculoza activa, boala Hansen, chemoprotectia pentru Meningococcus meningitis.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate sau intoleranta la medicament, hepatopatie.

Administrare:
Administrarea zilnica este de 2 tablete, �ntr-o singura doza. Este mult mai bine daca se va lua �naintea meselor, pentru a se obtine rezultate mai bune

Precautii:
Administrarea intermitenta a medicamentului trebuie evitata. �n contraindicatii sunt mentionate efectele modificarii dozajului �n cazul administrarii simultane si a altor medicamente. �n cazul �n care acesta trebuie combinat cu PAS, trebuie sa se realizeze o modificare a dozajului si a perioadelor intermitente de administrare la cel putin 6 ore.

Reactii adverse:
Adesea eruptii, tulburari gastrointestinale (greata, voma, diaree, dureri �n abdomen, febra). Foarte rar au fost descrise hepatite (mai des �n hepatopatiile cronice, alcoolism sau la persoane �n varsta); sindromul gripei (mai des cand se ia �n doze mari); trombopenie; sindrom hepatorenal. Cresterea nesimptomatica a transaminazei, care revine la normal cand se opreste administrarea medicamentului. Proteinuria nesimptomatica si imunoglobulina lantului slab sunt mentionate adesea la bolnavii de tuberculoza si insuficienta renala.

Compozitie:
Fiecare tableta contine 300 mg rifampicina si 150 mg isoniazida.

PADUDEN, capsule

28.12.2006 12:00

Actiune:
Paduden este un preparat antiinflamator nesteroidian (AINS), cu efecte analgezice si antipiretice, activitate inhibitoare a sintezei prostaglandinelor si efect de mica intensitate si durata asupra agregarii plachetare. Ibuprofen se absoarbe rapid, concentratia plasmatica maxima realizandu-se in 1-2 ore de la ingestie. El se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99%, iar timpul sau de injumatatire serica este de aproximativ 2 ore. Metabolizandu-se rapid, nu se acumuleaza in organism si nu determina procese de inductie enzimatica. Eliminarea se face in principal pe cale renala: sub forma de metaboliti inactivi aproximativ 90% din doza administrata, iar restul sub forma neschimbata.

Indicatii:
Procese inflamatorii si dureroase (acute sau cronice) ale sistemului osteo-articular: reumatism articular inflamator sau degenerativ, reumatism extraarticular; stari inflamatorii severe si de lunga durata in sfera O.R.L., stomatologie, ginecologie, oncologie, patologie respiratorie sau vasculara; dureri postoperatorii usoare; dismenoree.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la ibuprofen, aspirina sau alte preparate AINS care produc simptome de astm, rinita sau urticarie; ulcer gastrointestinal; insuficienta renala sau hepatica grava; copii sub 15 ani.

Administrare:
Paduden se administreaza oral, cu lichid, dupa mese, initial 2 capsule (400 mg) de 2-3 ori pe zi timp de maximum 6 zile, apoi intretinere cu 1 capsula de 3-4 ori pe zi.

Precautii:
La pacientii care in prealabil au fost tratati cu alte preparate AINS, trecerea la tratamentul cu Paduden se va face gradat, pentru a evita o eventuala exacerbare a procesului inflamator sau a insuficientei suprarenale. Asocierea cu aspirina sau alte AINS, antiagregante plachetare, anticoagulante orale sau heparina sporeste riscul ulcerogen si hemoragic. Se recomanda prudenta in administrarea la pacientii cu afectiuni gastrointestinale, decompensare cardiaca sau hipertensiune in antecedente. In cazul unui tratament de lunga durata cu Paduden, se recomanda supravegherea tabloului sanguin, functiei renale si hepatice.

Sarcina si alaptare:
Nu se administreaza in perioada de sarcina si alaptare.

Efecte asupra capacitatii de conducere auto sau de exploatare a altor masini:
Se evita administrarea Paduden la conducatorii auto si la persoanele cu profesii ce impun performante psihomotorii riguroase.

Reactii adverse:
In general, Paduden este bine tolerat comparativ cu alte AINS. Reactiile adverse sunt rare si dispar la intreruperea tratamentului. Reactii alergice - eruptii, urticarie, crize de astm. Tulburari digestive - greata, voma, gastralgii, dispepsie, tulburari de tranzit si hemoragii oculte sau nu. Efecte asupra SNC - cefalee, ameteli, hiperexcitabilitate. Altele - tulburari de vedere, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica, oligurie, insuficienta renala sau cresteri tranzitorii ale transaminazelor serice.

Compozitie:
Fiecare capsula contine 200 mg ibuprofen.

QUAMATEL, comprimate filmate, fiole

18.12.2006 12:00

Actiune:
Famotidina reduce secretia bazala si cea stimulata de suc gastric, prin antagonizarea receptorilor H2 ai celulelor parietale din mucoasa gastrica. Absorbtia famotidinei nu este afectata de administrarea concomitenta de hrana sau de produse antiacide. �n cazul administrarii orale, efectul apare la o ora si dureaza 10-12 ore. �n cazul administrarii i.v., efectul maxim apare �n urmatoarele 30 minute. Famotidina are o biodisponibilitate de 40-45% si un timp de �njumatatire plasmatica de 2,3-3,5 ore care, �nsa, la un cleareance al creatininei mai scazut de 10 ml/min., poate fi crescut p�na la 20 ore. 30-35% din doza orala si 60-70% din doza i.v. este excretata, sub forma nemodificata, prin rinichi.

Indicatii:
Ulcer gastric si duodenal, reflux gastroesofagian si alte stari cu hipersecretie (ex. sindromul Zollinger-Ellison). Profilaxia ulcerului recidivant, prevenirea aspiratiei de suc gastric �n anestezia generala (sindromul Mendelson).

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la substanta activa; sarcina si alaptare. Este contraindicata la copii, din cauza lipsei de experienta �n domeniul pediatric.

Administrare:
Tablete. Ulcer gastric si duodenal: Se administreaza 40 mg o singura data pe zi, seara �nainte de culcare sau de 2 ori pe zi c�te 20 mg, dimineata si seara. Durata tratamentului este de 4-8 saptam�ni. Prevenirea recidivelor: O singura data pe zi 20 mg, seara, �nainte de culcare. Reflux gastro-esofagian: De doua ori pe zi c�te 20 mg, dimineata si seara, timp de 6 saptam�ni, iar daca esofagita persista, se vor administra de doua ori pe zi 20-40 mg, timp de 12 saptam�ni. Sindromul Zollinger-Ellison: Tratamentul se va individualiza �n functie de pacient. �n mod normal, doza initiala este de 20 mg, la un interval de 6 ore. Administrarea se va continua at�t timp c�t starea clinica o dovedeste necesara. �n anestezia generala, pentru prevenirea aspiratiei de suc gastric: Se vor administra 40 mg �n seara premergatoare sau �n dimineata zilei �n care se face interventia chirurgicala. Flacoanele: Sunt recomandate doar �n cazurile severe ori �n situatia �n care pacientul este incapabil sa ia medicatia pe cale orala. Se recomanda c�te o doza de 20 mg i.v., de doua ori pe zi, la un interval de 12 ore. Sindromul Zollinger-Ellison: Doza initiala este de 20 mg i.v., la un interval de 6 ore. Administrarea ulterioara va tine seama de cantitatea de acid secretata si de starea clinica a pacientului. �n anestezia generala, pentru a preveni aspiratia de suc gastric: Se recomanda 20 mg i.v., �n dimineata zilei interventiei chirurgicale sau cu cel putin doua ore �nainte de �nceperea interventiei. O doza i.v. nu poate depasi 20 mg. �n cazul administrarii i.v., continutul unui flacon se va dizolva �n 5-10 ml solutie clorura de sodiu 0,9% (solventul din fiole) si se va injecta �ncet (minimum 2 minute). Daca se administreaza �n perfuzie, continutul unui flacon trebuie dizolvat �n 100 ml solutie de glucoza 5% si perfuzat timp de 15-30 minute. Solutiile trebuie preparate imediat �nainte de administrare. Se vor administra numai solutiile limpezi si incolore. Solutia diluata pentru injectii este stabila la temperatura camerei, timp de 24 ore. �n insuficienta renala: (Clearance-ul creatininei < 30ml/min, creatinina serica > 3 mg/100 ml.) At�t �n cazul tabletelor c�t si al flacoanelor, doza zilnica va trebui redusa la 20 mg sau intervalul de administrare va trebui prelungit la 36-48 ore.

Precautii:
Inainte de �nceperea tratamentului cu famotidina, trebuie exclusa existenta unei tumori maligne la nivelul tractului gastro-intestinal. La pacientii cu afectiuni hepatice, se recomanda reducerea dozelor.

Reactii adverse:
Rar: febra, cefalee, oboseala, diaree sau constipatie, reactii alergice, aritmii, icter colestatic, cresterea nivelului transaminazelor serice, anorexie, voma, greata, uscaciunea gurii. Foarte rar: agranulocitoza, pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri articulare, tulburari psihice tranzitorii, bronho-spasm, alopecie, acnee, prurit, piele uscata, tulburari ale gustului, tinnitus. La locul injectiei, pot aparea iritatii tranzitorii.

Compozitie:
Fiecare tableta filmata contine 20 mg ori 40 mg de famotidina. Fiecare flacon contine 20 mg de famotidina, iar fiecare fiola cu solvent (5 ml) contine solutie de clorura de sodiu 0,9%.

RANIBERL, ranitidina

18.12.2006 12:10

Indicatii:
Reducerea secretiei de acid gastric in ulcer duodenal si ulcer gastric benign. Tratamentul de lunga durata in ulcer gastric si duodenal pentru a preveni recidiva. In tratamentul esofagitei de reflux si a sindromului Zollinger-Ellison. In timpul travaliului se administreaza o singura doza pentru a preveni aspiratia acida. Ca tratament de intretinere in hemoragiile gastrointestinale prin ulceratii induse de stres; profilaxia hemoragiilor recurente si ca tratament de sustinere in cazul hemoragiilor gastrice si duodenale produse de eroziuni sau ulceratii.

Contraindicatii:
Nu se recomanda administrarea la copii sub 10 ani, la pacienti cu porfirie acuta sau la pacienti cu hipersensibilitate cunoscuta la ranitidina. Raniberl 150 se va administra cu precautie si numai sub stricta supraveghere la copii peste 10 ani si adolescenti pana la 14 ani.

Administrare:
La adulti cu functie renala normala: Pacienti cu ulcer gastric benign sau duodenal: 2 comprimate filmate Raniberl 150 o data pe zi seara sau cate 1 comprimat filmat dimineata si seara. De regula, ulcerul se vindeca in 4 saptamani de tratament. Daca ulcerul nu se vindeca complet dupa 4 saptamani, in cazuri individuale, tratamentul se va continua pentru inca 4 saptamani cu aceeasi doza. La pacientii care au raspuns la tratamentul initial de scurta durata si cu antecedente de recurente ulceroase se recomanda continuarea tratamentului cu 1 comprimat Raniberl 150 seara. In tratamentul esofagitei de reflux se recomanda 1 comprimat filmat Raniberl 150 dimineata si seara sau 2 comprimate filmate seara la culcare, timp de 8 - 12 saptamani. In cazul unui nivel foarte ridicat al secretiei acide (sindromul Zollinger-Ellison) doza zilnica se poate creste la 4 - 6 comprimate filmate Raniberl 150 dupa o doza initiala de 3 comprimate filmate de Raniberl 150 pe zi. Se recomanda 1 comprimat filmat Raniberl 150 pentru a preveni aspiratia acida in timpul travaliului. In profilaxia hemoragiei digestive prin ulceratii induse de stres sau in profilaxia hemoragiei recurente la pacienti cu ulcer gastric sau duodenal, se va administra 1 comprimat filmat Raniberl 150 de doua ori pe zi. Comprimatele se administreaza nemestecate cu o cantitate suficienta de lichid, independent de orele de masa. Durata tratamentului va fi stabilita de medic. Dozarea la pacienti cu functie renala afectata: Se recomanda urmatoarele doze functie de clearance-ul de creatinina (ml/min) sau nivelul seric de creatinina.
In cazul pacientilor supusi hemodializei cronice sau dializei peritoneale ambulatorii, se va administra 1 comprimat filmat Raniberl 150 imediat dupa dializa.

Sarcina si alaptare:
Raniberl 150 se va administra in timpul sarcinii numai la stricta indicatie. Deoarece pot aparea tulburari in secretia de acid gastric la sugar, se recomanda evitarea alaptarii copilului in timpul tratamentului cu Raniberl 150.

Efecte adverse:
Raniberl 150 este in general bine tolerat. Rareori pot aparea tulburari gastrointestinale, prurit. In cele mai multe cazuri, aceste simptome dispar daca tratamentul se continua. Cu totul izolat au fost raportate cazuri de artralgii, mialgii si aritmii. Modificari temporare ale valorilor hepatice pot aparea, dar sunt reversibile la continuarea tratamentului sau cand se intrerupe tratamentul. Rareori tratamentul poate produce hepatita reversibila. Cresterea pilozitatii a fost raportata in unele cazuri extrem de rare. Rareori au fost inregistrate reactii acute de hipersensibilitate. In cazuri izolate au aparut modificari reversibile ale hemogramei.

Compozitie: 1 comprimat filmat contine: clorhidrat de ranitidina 167 mg echivalent cu 150 mg ranitidina.

SAB - SIMPLEX, comprimate

18.12.2006 12:10

Actiune:
Antiflatulent. Produsul dimeticon-polidimetil siloxan scade tensiunea superficiala a bulelor mici de gaz din continutul intestinal, favoriz�nd formarea unor bule mai mari, care pot fi absorbite sau eliminate. Substanta nu se absoarbe si nu afecteaza flora intestinala.

Indicatii:
Dispepsii �nsotite de flatulenta.

Contraindicatii:
Nu se cunosc.

Administrare:
�n general se sfar�ma �n cavitatea bucala si se �ngurgiteaza 1-2 comprimate. Daca este posibil, se vor administra 1-2 comprimate si seara la culcare pe perioada �n care persista simptomatologia.

Compozitie:
Comprimate contin�nd 80 mg dimeticon

TACHOCOMB, burete hemostatic pentru plagi

28.12.2006 12:20

Actiune:
Tachocomb este un hemostatic local absorbabil. Tachocomb este alcatuit dintr-o folie de colagen care este acoperita cu componente ale adezivului fibrinic: fibrinogen foarte concentrat si trombina care imita ultima faza din cascada coagularii. La contactul cu plaga s�nger�nda sau cu alte fluide organice, factorii coagularii se dizolva si se formeaza o legatura �ntre purtatorul de colagen si suprafata plagii. Trombina transforma fibrinogenul �n fibrina prin scindarea peptidelor. Asemanator aderarii �ntre doua componente, suprafata plagii si colagenul sunt conglutinate �n timpul polimerizarii. �n cursul acestui proces (3 - 5 min) este necesara presarea Tachocomb-ului pe suprafata plagii. Aprotinina previne liza prematura a cheagului fibrinic de catre plasmina. Componentele Tachocomb-ului sunt degradate enzimatic �n organism �n 3 - 6 saptam�ni. Procedeul special de producere si sterilizare asigura siguranta maxima antivirala si antibacteriana la nivel de v�rf la momentul actual.

Indicatii:
Tachocomb se foloseste mai ales �n cazurile �n care hemoragiile sau fistulele biliare, limfatice, de LCR, aerice nu pot fi controlate prin metode conventionale sau rezultatul acestor metode risca sa fie insuficient. Tachocomb este util pentru hemostaza si conglutinare tisulara, mai ales �n chirurgia organelor parenchimatoase ca ficat, splina, rinichi, plam�ni, suprarenale, tiroida, ganglioni limfatici; poate fi folosit si pentru oprirea hemoragiilor �n interventiile ORL, ginecologie, urologie, chirurgie vasculara sau ortopedica (ex.: prelevare spongioasa), traumatologie etc. Tachocomb poate fi folosit �n tratamentul profilactic al fistulelor biliare, limfatice si de LCR. De asemenea, fistulele aerice aparute �n chirurgia pulmonara pot fi izolate cu Tachocomb.

Contraindicatii:

Administrare:
Se aplica pe plagile chirurgicale. Instructiuni de folosire: Tachocomb se foloseste �n conditii sterile. �naintea aplicarii, plaga se curata atent (de s�nge, substante dezinfectante sau alte fluide). Partea acoperita (marcata cu galben) a foliei de colagen se aplica pe plaga si se preseaza 3 - 5 min. C�nd se aplica pe plagi suficient de umede, Tachocomb nu necesita umezire. C�nd se aplica pe plagi uscate, Tachocomb trebuie tratat cu ser fiziologic, pentru a obtine aderenta la suprafata plagii uscate. Folia umectata trebuie folosita imediat! Se recomanda �ndepartarea s�ngelui si a fluidelor de secretie de pe manusile si instrumentele chirurgicale �naintea folosirii Tachocomb-ului, pentru ca acesta sa nu adere la ele. Doza depinde de marimea plagii de acoperit. Folia trebuie folosita astfel �nc�t sa fie acoperiti 1 - 2 cm �n afara plagii. Daca sunt necesare mai multe folii pentru acoperirea plagii, acestea se aplica astfel �nc�t sa se suprapuna. Tachocomb poate fi taiat la dimensiunea dorita cu o foarfeca sterila, �nainte sau dupa aplicarea pe plaga. Bucatile de folie care nu sunt necesare se arunca.

Precautii:
Tachocomb este ambalat �n cutii sterile si trebuie m�nuit ca atare. Folositi doar pachetele nedesigilate. Post-sterilizarea nu este posibila. Sarcina si alaptare: Folosirea �n cursul sarcinii si alaptarii este posibila, dar este necesar un diagnostic precis.

Compozitie:
1 folie de Tachocomb de 0,5 cm grosime contine: colagen din tendon de cal acoperit cu: 1,3-2,0 mg fibrinogen uman 4,3-6,7 mg trombina bovina 1,5-2,5 UI aprotinina bovina 0,055-0,087 U.Ph.Eur. riboflavina (pt. marcarea suprafetei acoperite) 7-26 g

UBRETID, comprimate

28.12.2006 12:30

Actiune:
Ubretid creste activitatea musculaturii tractului gastrointestinal si tonicitatea vezicii urinare, a sfincterului, a ureterului si a muschilor scheletali.

Indicatii:
Atonie intestinala postoperatorie. Atonie postoperatorie a musculaturii vezicii urinare si a ureterelor. Tulburare neurogena a mictiunii. Incontinenta urinara. Constipatie cronica. Dilatari substantiale ale unor portiuni mari ale intestinului. Astenie musculara severa (miastenia gravis pseudoparalitica).

Contraindicatii:
Ubretid nu trebuie folosit in: vagotonie severa (dominanta placii parasimpatice a sistemului nervos autonom vegetativ), insotita de tensiune arteriala scazuta, frecventa cardiaca scazuta, hiperaciditate, hiperperistaltism intestinal si gastric, hipersalivatie, tulburari circulatorii periferice, spasme ale tractului intestinal, ale cailor biliare si urinare, ulcere gastrice, enterite; presiune sanguina foarte scazuta, tonus muscular foarte crescut, spasme musculare (tetanie), epilepsie, boala Parkinson, soc postoperator si insuficiente circulatorii; insuficienta cardiaca netratata, infarct miocardic, astm bronsic.

Administrare:
In lipsa altei prescriptii din partea medicului, urmati strict doza recomandata. Initial, 1 comprimat pe zi. Dupa o saptamana de tratament, in functie de reactie, se pot lua 1 sau 2 comprimate la fiecare 2 sau 3 zile. Totusi, daca o doza mare de Ubretid nu are efect datorita consumului anterior de alimente, nu trebuie in nici un caz sa se compenseze prin repetarea administrarii medicamentului pe o perioada de cateva ore. Aceasta poate produce o acumulare necontrolabila. Doza intreaga pe o zi trebuie luata dimineata, pe stomacul gol, cu putin lichid, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun.

Precautii speciale:
Daca exista contraindicatii sau apar efecte secundare, informati imediat medicul. Informati medicul daca ramaneti insarcinata pe durata tratamentului. Acest medicament poate diminua atentia si reflexele necesare in conducerea auto si manevrarea aparatelor. Atentie la data de expirare! Nu lasati la indemana copiilor!

Sarcina alaptare:
Folositi Ubretid numai la recomandarea medicului.

Reactii adverse:
Greturi, varsaturi, diaree, enterospasme, activitate scazuta a stomacului, intestinelor si ureterelor, hipersalivatie si cresterea secretiei lacrimale, astm episodic, scaderea alurii ventriculare (sub 60 batai pe minut), mioza, transpiratii, spasme musculare, tremor muscular, hipotonie musculara, disfagie. In cazuri de amenoree temporara, Ubretid poate cauza sangerari.

Compozitie:
Fiecare comprimat contine 5 mg bromura de distigmina.

V2 PLUS, capsule

18.12.2006 12:40

Actiune:
V 2 plus capsule gelatinoase contine o formula echilibrata si bine tolerata cu extract din Panax Ginseng, vitamine, minerale, lipotropice si elemente rare. Extractul de Ginseng stimuleaza si amelioreaza capacitatea de efort fizic si intelectual, imbunatateste performantele psihomotorii si indeparteaza oboseala si anxietatea. Actioneaza direct pe celulele corpului stimuland sinteza de ADN si a proteinelor, precum si activitatile specifice ale enzimelor asociate cu metabolismul celular. Ginseng-ul potenteaza imunitatea celulara si creste rezistenta naturala a organismului uman. Vitaminele si elementele minerale sunt factori esentiali pentru crestere, nutritie, refacerea tesuturilor si prevenirea hemoragiilor. Ele participa la multe sisteme enzimatice vitale, cum ar fi procesele de oxido-reducere si in mentinerea vitalitatii organelor hematopoetice, e epiteliilor si a oaselor. Vitamian B12, acidul folic, inositolul si fosfolipidele esentiale (agentii lipotropici) stimuleaza mobilizarea excesului de lipide din ficat. Toate aceste proprietati definesc V 2 plus ca fiind regimul nutritional optim pentru a mentine organismul la maximum de vitalitate si a stimula functiunile tuturor organelor solicitate intens.

Indicatii:
Deficiente de vitamine si minerale, cum apar in malnutritie, anemii, anorexie si casexie; pacienti cu diete restrictive; varstnici; boli febrile; oboseala, slabiciune si epuizare datorita stresului intens fizic si psihic; convalescenta dupa boala sau interventii chirurgicale, pentru a intari mecanismele normale de aparare; polinevrite, tulburari hepatice, diabet zaharat si alcoolism.

Administrare:
1 - 2 capsule zilnic.

Compozitie:
Fiecare capsula contine:

Extract de Ginseng	50 mg
Vit. A	10 000 UI
Vit. D3
Vit. E	30 mg
Vit. B1	5 mg
Vit. B2	5 mg
Vit. B6	2 mg
Vit. B12	3 ?g
Vit. C	75 mg
Acid folic	0,4 mg
Pantotenat de calciu	5 mg
Fosfolipide esentiale	10 mg
Ulei vegetal	200 mg
Nicotinamida	25 mg
Inositol	40 mg
D (+) Biotin	0,015 mg
Molibden (din molibdat de sodiu)	0,2 mg
Iod (din iodura de potasiu)	0,15 mg
Cupru (din sulfat de cupru)	1 mg
Mangan (din sulfat de mangan)	1 mg
Zinc (din sulfat de zinc)	1,2 mg
Magneziu (din sulfat de magneziu)	6 mg
Potasiu (din sulfat de potasiu)	5 mg
Fier (din sulfat feros)	10 mg
Calciu (din calciu dibasic)	88,2 mg
Fosfor (din anhidrida fosfatica)	68,1 mg

Wellbutrin

28.12.2006 13:10

Indicatii:
Wellbutrin SR este indicat in tratamentul bolilor depresive.

Contraindicatii:
Wellbutrin SR este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la bupropion sau la oricare din componentele preparatului. Wellbutrin SR este contraindicat la pacientii cu crize convulsive. Wellbutrin SR Tablete contine bupropion si nu trebuie administrat la pacienti tratati curent cu orice alt preparat continand bupropion, avand in vedere ca incidenta crizelor convulsive este dependenta de doza. Wellbutrin SR este contraindicat la pacientii cu diagnostic anterior sau actual de bulimie sau anorexie nervoasa, avand in vedere incidenta crescuta a crizelor convulsive observata la pacienti dupa administrarea bupropion. Administrarea concomitenta a Wellbutrin SR cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) este contraindicata. Trebuie sa treaca minim 14 zile intre intreruperea tratamentului cu IMAO si initierea tratamentului cu Wellbutrin SR.

Administrare:
Adulti: Tratament initial. Doza initiala este de 150 mg, administrata o singura data. Ca si in cazul celorlalte antidepresive, efectul antidepresiv al Wellbutrin SR va fi evident dupa cateva saptamani de tratament. Pacientii care nu raspund adecvat la o doza de 150 mg/zi, pot beneficia de cresterea dozei pana la maxim 300 mg/zi. Doza maxima unica nu trebuie sa depaseasca 150 mg. Dozele de Wellbutrin SR mai mari de 150 mg/zi trebuie administrate in doua prize, cu un interval de minim 8 ore intre dozele succesive. Pacientii trebuie sa urmeze tratamentul minim 7 saptamani. Tratament de intretinere: Este recomandata doza minima care asigura mentinerea remisiunii. Desi nu este cunoscut cat timp un pacient ar trebui sa ramana sub tratament cu Wellbutrin SR tablete, este cunoscut faptul ca episoadele acute de depresie necesita cateva luni sau mai mult de tratament cu medicamente antidepresive. Copii si adolescenti: Siguranta si eficacitatea tabletelor de Wellbutrin SR la pacienti sub 18 ani nu au fost stabilite.

Precautii speciale pentru utilizare:
Doza recomandata de Wellbutrin SR nu trebuie depasita, avand in vedere ca bupropion este asociat cu un risc convulsivant in functie de doza. La doze pana la valoarea maxima zilnica recomandata (150 mg Wellbutrin SR de doua ori pe zi), incidenta crizelor convulsive este de aproximativ 0,1% (1/1 000). Riscul aparitiei crizelor convulsive in timpul administrarii bupropion este strans legat de prezenta factorilor predispozanti. Astfel, Wellbutrin SR trebuie administrat cu maxima precautie la pacientii care prezinta una sau mai multe conditii predispozante la praguri joase convulsivante. Acestea includ: istoric de traumatisme craniene, tumori ale sistemului nervos central (SNC), istoric de crize convulsive, administrarea concomitenta a altor medicamente cunoscute a scadea pragul convulsivant. In plus, atentie la circumstantele clinice asociate unui risc crescut convulsivant. Acestea includ abuzul de alcool, renuntarea brusca la alcool si sedative, diabet tratat cu hipoglicemiante sau insulina, precum si utilizarea de produse stimulante sau anorectice. Wellbutrin SR trebuie intrerupt la pacientii care prezinta reactii de hipersensibilitate sau anafilactice (de ex. rash al fetei, prurit, urticarie, dureri toracice, edem sau dispnee) in timpul tratamentului (vezi Reactii adverse). Bupropion este intens metabolizat hepatic pana la metaboliti activi, care sunt apoi metabolizati si excretati la nivel renal. Astfel, tratamentul pacientilor cu afectiuni renale sau hepatice trebuie initiat cu o doza redusa, avand in vedere posibilitatea acumularii metabolitilor intr-o cantitate mai mare decat normal. Pacientul trebuie monitorizat datorita posibilitatii aparitiei efectelor toxice ca urmare a nivelurilor crescute sanguine si tisulare de bupropion si metaboliti. Experienta clinica nu a identificat diferente de tolerabilitate intre pacientii adulti si cei in varsta. Oricum, nu poate fi exclusa o mai mare sensibilitate a unora dintre pacientii in varsta. Este probabil ca acestia sa prezinte o functionare renala scazuta, astfel fiind necesara o administrare cu frecventa redusa. Ca si in cazul altor antidepresive, exista riscul ca Wellbutrin SR sa precipite episoadele maniacale la pacientii cu afectare bipolara in timpul fazei de depresie si poate activa o psihoza latenta la pacientii susceptibili.

Sarcina si alaptare:
Siguranta administrarii Wellbutrin SR in timpul sarcinii nu a fost stabilita. Evaluarea studiilor experimentale pe animale nu indica efecte nocive directe sau indirecte asupra dezvoltarii embrionare si fetale, asupra cursului gestatiei si a dezvoltarii perinatale sau postnatale. Un studiu de fertilitate pe sobolani nu a evidentiat afectarea fertilitatii. Oricum, studiile de reproducere pe animale nu sunt intotdeauna predictibile pentru responsivitatea umana, astfel incat Wellbutrin SR trebuie utilizat in timpul sarcinii numai in cazul in care efectul benefic este mai mare decat riscurile potentiale. Avand in vedere ca bupropion si metabolitii sai sunt excretati in laptele matern, trebuie recomandat mamelor sa nu alapteze in timpul tratamentului cu Wellbutrin SR.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manipula utilaje:
Ca si in cazul altor medicamente cu actiune asupra SNC, bupropion poate afecta capacitatea de a indeplini actiuni ce necesita discernamant sau aptitudini motorii sau cognitive. Inainte de a conduce sau de a manipula utilaje, pacientii trebuie sa verifice cu atentie daca Wellbutrin SR nu are efecte adverse asupra performantelor.

Reactii adverse:
Lista de mai jos furnizeaza informatii asupra reactiilor adverse identificate de-a lungul experientei clinice, clasificate pe sisteme. Corp (general). Febra, dureri toracice, astenie. Cardiovascular. Tahicardie, vasodilatatie, hipotensiune posturala, cresterea presiunii sanguine, inrosirea fetei, sincope. SNC. Crize convulsive (vezi Precautii speciale pentru utilizare), insomnie, tremor, perturbarea concentrarii, dureri de cap, ameteala, depresie, confuzie, agitatie, anxietate. Endocrin si metabolic. Anorexie, pierdere in greutate. Gastrointestinal. Uscaciunea gurii, afectare gastrointestinala incluzand greata si varsaturi, durere abdominala, constipatie. Tegumente/ Hipersensibilitate. Rash, prurit, transpiratie. Reactii de hipersensibilitate de la urticarie la angioedem, dispnee/bronhospasm si rar soc anafilactic. Artralgia, mialgia si febra au fost de asemenea raportate in asociere cu rash-ul si alte simptome ce sugereaza hipersensibilitatea de tip intarziat. Eritemul multiform si sindromul Stevens - Johnson au fost de asemenea rar observate. Senzorial. Acufene, afectarea vederii, afectarea gustului.

Supradozare:
A fost raportata ingestia acuta a unor doze de 10 ori mai mari decat doza maxima terapeutica. In plus fata de reactiile adverse prezentate, mai pot aparea simptome ce includ somnolenta, halucinatii si pierderea cunostintei. Tratament: In eventualitatea unei supradozari, spitalizarea este recomandata. Asigurati o cale aeriana, o oxigenare si o ventilatie adecvate. Lavajul gastric poate fi indicat daca este efectuat la scurt timp dupa ingestie. Utilizarea unui carbune activ poate fi de asemenea recomandata. Nu se cunoaste un antidot specific pentru bupropion.

Compozitie:
Wellbutrin SR este disponibil sub forma: tablete continand 150 mg bupropion hydrochloride si tablete continand 100 mg bupropion hydrochloride.

GRANDAXIN, tablete

11.12.2007 17:21

Prezentare farmaceutica:
Tablete continand 50 mg tofisopam.

Actiune terapeutica:
Tofisopamul este un derivat de 2,3 benzo-diazepina care difera de grupul benzodiazepinelor din punctul de vedere al structurii chimice si al proprietatilor farmacologice. S-a dovedit a fi un agent anxiolitic eficace care nu poseda efectul sedativ al benzodiazepinelor. Datorita absentei actiunii musculo-relaxante este util pentru administrarea la pacientii cu afectiuni neuro-musculare. Administrat in doze terapeutice, tofisopamul nu potenteaza efectul alcoolului. Nu prezinta efect cardiodepresiv. Nu s-a inregistrat dependenta nici chiar in terapia de lunga durata. Datorita proprie-tatilor non sedative, tofisopamul este un ideal agent anxiolitic de zi.

Indicatii:
In psihiatrie: tulburari vegetative, anxietate, lipsa de motivatie, oboseala, apatie, nevroze, depresie reactiva, neurastenie, neurastenie sexuala. In medicina interna: pentru ameliorarea simpto-melor nevrotice secundare care insotesc boli primare de diverse etiologii (angina pectorala, pseudoangina). In ginecologie: pentru amendarea simptomelor produse de tulburarile de climacteriu, in asociere cu agenti hormonali sau in administrare unica. In cadrul sindromului de abstinenta la alcoolici pentru a reduce simptomele vegetative si agitatia din stadiile de predelir si delir. In neurologie: la pacientii cu miastenia gravis, miopatie, neuropatie, atrofie musculara la care este contraindicata administrarea anxioliticelor musculo-relaxante.

Contraindicatii:
Psihopatii agresive. Nu se recomanda in primele trei luni de sarcina.

Mod de administrare:
Doza uzuala pentru adulti este de 1-2 tablete de 1-3 ori pe zi (50 � 300 mg/zi ).

Efecte secundare:
Greturi, dureri epigastrice, rash, rar hiper-activitate, agresivitate care dispar de obicei odata cu scaderea dozelor. Tulburari de somn care pot fi evitate prin administrarea ultimei doze zilnice inainte de ora 17.

Producator: EGIS

HIDROXIZIN, drajeuri

11.12.2007 17:22

Compozitie:
Drajeuri continand 25 mg clorhidrat de hidroxizin.

Actiune farmacoterapeutica:
Tranchilizant cu spectru larg si actiune rapida, miorelaxant, antiemetic, antihistaminic, slab anticolinergic.

Indicatii:
Stari de anxietate, stari de agitatie psihomotorie, nevroze, psihoze, tulburari de somn, alcoolism (inclusiv sindromul de abstinenta), distonii neurovegetative, preclimax si climax, preanestezie in interventiile operatorii, boli somatice cu stari de voma, urticarie, prurit si dermatite alergice cu componenta psihoafectiva, sindrom M�niere.

Reactii adverse:
In general bine suportat, chiar la folosirea indelungata, poate provoca rareori somnolenta. Supradozarea poate avea drept efect tremor, uscaciunea gurii, convulsii.

Contraindicatii:
Alergie la hidroxizin, primul trimestru de sarcina, perioada de alaptare. Se va evita consumul bauturilor alcoolice (se potenteaza reciproc). Prudenta la bolnavi cu insuficienta renala, cu glaucom cu unghi inchis, la cei tratati cu deprimante centrale si la anticoagulante cumarinice (efectul acestora este potentat). Nu se va prescrie in ambulator la bolnavii a caror profesiune impune perfor-mante psihomotorii (conducatori auto, dispeceri). De asemenea, se va administra cu prudenta datorita interactiunilor in asociere cu analgezicele opioide. Solutia este incompatibila cu tiopentalul si cu solutiile cu pH alcalin. De aceea, nu se vor amesteca in aceeasi seringa. Solutia injectabila nu se administreaza subcutanat sau intraarterial.

Mod de administrare:
Adulti si copii peste 10 ani: oral - 2-4 drajeuri pe zi ( 50-100 mg), intramuscular profund - 1/2-2 fiole pe zi (50-200 mg), intravenos foarte lent - 1/2-2 fiole, diluat in solutie salina izotona. Copii peste 1 an: 1 mg/kg corp/zi; injectarea se va face numai in cazurile de urgenta si in pregatirea preoperatorie.

Forma de prezentare:
Flacoane cu 30 de drajeuri.

Conditii de pastrare:
La adapost de lumina, umiditate si la maxim 25C.

Producator: Sicomed

MEPROBAMAT, comprimate

11.12.2007 17:22

Compozitie:
Comprimate continand 400 mg meprobamat.

Actiune farmacoterapeutica:
Dicarbamat al propandiolului, tranchilizant si miorelaxant cu efect de durata medie (6 ore); are actiune moderata de inductie enzimatica. Poate favoriza aparitia somnului (prin efectul tranchilizant).

Indicatii:
In tratamentul unor stari de anxietate si tensiune psihica, sindrom psihovegetativ; ca miorelaxant, singur sau in asociere cu un analgezic, in tratamentul spasmului muscular; hipnogen in hiposomnii.

Contraindicatii:
Stari precomatoase si comatoase, intoxicatii acute cu substante deprimante centrale, epilepsie, miastenie, porfirie, intoleranta si alergie la meprobamat, dependenta la meprobamat sau la alte deprimante centrale (in antecedente). Nu se va administra la copii sub 3 ani. Nu se va ingera alcool in timpul tratamentului. Nu se va administra la soferi, dispeceri si in alte profesiuni care cer atentie si performante riguroase.

Mod de administrare:
Adulti: oral, 1-3 comprimate pe zi. Copii: 3-7 ani: 1/4-1/2 comprimat de 1-3 ori pe zi; 7-15 ani: 1/2-1 comprimat de 1-3 ori pe zi.

Reactii adverse:
Somnolenta, deprimare a performantelor (in special la doze mari), anorexie, greata, voma, diaree, cefalee, hipotensiune ortostatica, reactii alergice (rar); la epileptici, meprobamatul poate produce convulsii; dozele mari, administrate timp indelungat, pot provoca toleranta si dependenta.

Precautii:
Se va administra cu prudenta in timpul sarcinii si alaptarii, insuficienta hepatica si renala, la batrani si debilitati. Se va evita asocierea cu barbiturice sau alte hipnotice.

Interactiuni medicamentoase:
Efectul anticoagulantelor cumarinice, steroizilor administrati sistemic (inclusiv contraceptive orale), al rifampicinei si griseofulvinei poate fi diminuat (prin inductia enzimelor metabolizante).

Forma de prezentare:
Benzi de hartie caserata a 20 comprimate. Valabilitate: 3 ani de la data fabricatiei.

Conditii de pastrare:
La adapost de lumina, caldura si umiditate.

Producator: Sicomed

STRESSIGAL, comprimate

11.12.2007 17:23

Anxiolitic.

Compozitie:
1 comprimat contine: Buspirona clorhidrat 10 mg. Excipienti q.s.

Actiune terapeutica:
Buspirona apartine grupului azo-spirodecanodionelor. Este un anxiolitic nou ce nu prezinta asemanari chimice sau farmacologice cu benzodiazepinele sau alte antidepresive. Stressigal are proprietati antidepresive fara a determina miorelaxare sau actiuni antispastice. Studiile in vitro au demonstrat ca buspirona se leaga puternic de receptorii 5-H71A serotonici, dar are afinitate redusa pentru receptorii benzodiazepinelor. Stressigal administrat oral este absorbit rapid, biodisponibilitatea sa fiind slab influentata de prezenta alimentelor in stomac. Este metabolizat la nivelul ficatului in produsi hidroxilati si produce un metabolit activ farmacologic denumit 1-piridiminil-piperazine (1-PP).

Indicatii:
Este indicat in tratamentul simptomatic al tulburarilor de stress, ca si ameliorarea de scurta durata a acestor simptome.

Contraindicatii:
In timpul sarcinii si alaptarii. Stressigal nu se administreaza la persoane sub 18 ani, nefiind demonstrata siguranta administrarii acestuia. Desi nu are efect deprimant semnificativ este posibil ca la inceputul tratamentului reflexele si reactiile sa fie afectate. Din acest motiv se administreaza cu precautie la conducatorii auto si la persoane cu activitate de precizie.

Reactii adverse:
Ameteli, greata, cefalee, stare de excitabilitate si excitatie.

Interactiuni medicamentoase:
Stressigal poate interactiona cu alte medicamente cu efect pe SNC si din acest motiv, administrarea simultana se face strict sub control medical; nu se administreaza impreuna cu IMAO, deoarece determina cresterea tensiunii arteriale. Administrarea simultana cu haloperidol determina cresterea nivelului seric al acestuia, fara a avea o semnificatie clinica deosebita.

Mod de administrare:
Initial se administreaza 15 mg (5 mg de 2-3 ori/zi), aceasta doza putand fi crescuta gradat la 2-3 zile pana cand se obtine rezultatul dorit. Doza de intretinere este de 15-30 mg/zi fractionat. Doza maxima/zi este de 60 mg. Pentru pacientii in varsta, in mod obisnuit nu este necesara scaderea dozei.

Forma de prezentare:
Cutie cu 20 comprimate a 10 mg buspirona (clorhidrat).

Producator: Anfarm Hellas

SINTROM

01.01.2007 15:20

Actiune:
Anticoagulant oral.

Indicatii:
Tratamentul si profilaxia bolii tromboembolice.

Contraindicatii:
Alergie cunoscuta la acenocumarol sau alti derivati cumarinici inruditi, sarcina, lipsa de cooperare a pacinetului (pacienti senili, nesupravegheati, alcoolici, cu tulburari psihice). De asemenea, se contraindica in toate starile patologice in care riscul hemoragic este mai mare decat beneficiul probabil (diateze hemoragice, discrazii sanguine, imediat inaintea sau ulterior interventiilor chirurgicale la nivelul SNC, oculare sau traumatizante). Ulcere peptice sau hemoragii ale tractului gastrointestinal, urogenital, aparatului respirator, precum si hemoragii cerebrale, pericardite uscate si lichidiene, endocardite bacteriene subacute. Hipertensiune severa, leziuni parenchimatoase severe hepatice si renale. Activitate fibrinolitica crescuta (de ex. dupa interventii chirurgicale la nivel pulmonar, uterin, prostatic).

Dozare:
Sensibilitatea la anticoagulante variaza de la un pacient la altul si poate varia in cursul tratamentului. De aceea este necesara efectuarea regulata a testelor de coagulare si adaptarea dozelor in functie de rezultate. In lipsa acestei posibilitati, se evita utilizarea Sintrom. Doza zilnica trebuie prescrisa ca doza unica si administrata la aceeasi ora a zilei. Sintrom-ul este sub forma de tablete de 4 mg (marcate). Doza initiala: Daca timpul de tromboplastina inaintea tratamentului este in limite normale, doza recomandata este in prima zi 8-12 mg; in a doua zi 4-8 mg. Daca timpul de tromboplastina este initial anormal, tratamentul trebuie inceput cu precautie.

Terapia de intretinere si testele de coagulare:
Datorita diferentelor individuale marcate, doza de intretinere trebuie stabilita pe baza rezultatelor testelor de laborator (timpii de coagulare). Ajustarea corecta a dozei de intretinere se realizeaza prin monitorizarea valorilor timpului Quick (sau valorilor INR) la intervale regulate (ex.: o data pe luna), pentru a evita eventualele variatii peste limitele terapeutice. In functie de valorile timpului Quick sau INR, precum si de pacient si natura afectiunii, doza de intretinere se situeaza intre 1-8 mg pe zi. Ca test de rutina, masurarea timpului de tromboplastina ofera rezultate bune. Atat inaintea inceperii tratamentului, cat si pana la stabilizarea valorilor coagularii in limite optime, acest test trebuie realizat zilnic in spital, ulterior intervalul intre teste putand fi prelungit. Se recomanda ca recoltarea probelor de sange sa se efectueze la aceeasi ora din zi. Pentru standardizare, a fost introdusa INR care, cu ajutorul tromboplastinei calibrate, permite realizarea unor comparatii generale. INR (International Normalised Ratio) reprezinta raportul dintre timpul de tromboplastina al plasmei testate si timpul de tromboplastina normal, raport ridicat la puterea valorii specificate in �International Sensitivity Index�, determinat pentru valorile de referinta ale tromboplastinei (procedura OMS). Cu cat timpul Quick scade, valoarea timpului de tromboplastina creste si, implicit, INR creste. In functie de tabloul clinic, nivelul terapeutic ce trebuie atins este cuprins, in general, intre valorile INR 2-4,5. Intre aceste limite nu apar nici recurente ale trombozei, nici complicatii severe hemoragice. Dupa intreruperea Sintrom, nu exista pericolul de hipercoagulabilitate reactiva si, deci, necesitatea reducerii treptate a dozei pana la intrerupere. In cazuri foarte rare (la pacientii cu risc crecut - dupa infarct miocardic) poate aparea hipercoagulabilitate reactiva. La acesti pacienti, intreruperea tratamentului cu Sintrom trebuie realizata gradat.

Timpul Quick INR Doza
50% 1,70 2 tablete de 4 mg
30 - 50% 1,70 - 2,58 1 tableta de 4 mg
15 - 29% 2,58 - 4,29 1/4 tableta de 4 mg

Supradozare:
Chiar daca doza administrata, care poate fi mare, nu este, de obicei, periculoasa, utilizarea indelungata zilnica a unor doze mai mari decat cele terapeutice duce la aparitia manifestarilor clinice de supradozare. Semnele si simptomele depind de sensibilitatea individuala la anticoagulantele orale si severitatea supradozarii (depinzand de marimea dozei si de durata administrarii). Frecvent hemoragii cu variate localizari, care se instaleaza la 1-5 zile de la administrare. Hemoragiile pot aparea sub forma de: epistaxis, hematemeza, hemoptizie, hemoragii gastrointestinale, vaginale, hematurie (cu colica renala), hemoragii cutanate, articulare, menoragii. Hipotensiunea, tahicardia, afectiunile circulatorii periferice prin pierdere sanguina, precum si greata, varsaturile, diareea, durerile colicative abdominale reprezinta semne de intoxicatie. Testele de laborator releva valori foarte scazute ale timpului Quick (sau valori crecute ale INR), prelungirea marcata a timpului de recalcifiere sau a timpului de tromboplastina si perturbarea -carboxilarii factorilor II, VII, IX, X. Antidotul: fitomenadiona (vitamina K1) contracareaza in aproximativ 3-5 ore efectul inhibitor al Sintrom-ului asupra -carboxilarii hepatice a factorilor de coagulare vitamin-K-dependenti. Tratamentul: daca in momentul administrarii unei supradoze timpul de tromboplastina este normal, medicamentul poate fi eliminat partial prin provocarea varsaturilor, lavaj gastric sau administrarea de carbune activ sau a unui laxativ cu actiune rapida. Colestiramina poate accentua eliminarea Sintrom-ului. In cazul hemoragiilor nesemnificative clinic (de ex., epistaxis scurt, mic, hematoame izolate, mici), reducerea temporara a dozei de Sintrom este de obicei suficienta. In hemoragiile moderate, se poate administra vitamina K1 oral, 2-5 mg, iar in cazul celor severe, intravenos, foarte lent, 1-10 mg (cu o rata de maximum 1 mg/min). Dozele suplimentare (pana la doza maxima de 40 mg/zi) se administreaza la interval de 4 ore. Vitamina K1 nu se administreaza intramuscular. Dozele mai mari de 5 mg pot da rezistenta la anticoagulantele orale, cu durata de cateva zile. Daca anticoagulantul este necesar, se poate utiliza temporar heparina. Concomitent, se reintroduce anticoagulantul oral, iar doza de heparina se reduce progresiv dupa atingerea valorilor terapeutice. In hemoragiile fulgurante, efectul supradozarii cu Sintrom poate fi abolit prin transfuzii cu concentrat de plasma completata sau sange proaspat integral, in scopul inlocuirii factorilor lipsa II, VII, IX, X.

Precautii:
In starile sau bolile in care Sintrom-ul se leaga in proportie redusa de proteinele plasmatice, deci are o activitate mai mare: tireotoxicoza, tumori, boli renale, infectii, inflamatii. La pacientii cu disfunctii hepatice se impune o atentie deosebita, intrucat sinteza factorilor de coagulare poate fi alterata. Bolile ce afecteaza absorbtia gastrointestinala pot modifica efectul anticoagulant al Sintrom-ului. In cazul insuficientei cardiace severe, este necesara formularea unei scheme, deoarece activarea sau gamma-carboxilarea factorilor de coagulare poate fi redusa in prezenta congestiei hepatice. Dupa compensarea disfunctiei, doza poate fi crescuta. La varstnici, medicatia anticoagulanta trebuie administrata cu atentie. Intrucat metabolizarea acenocumarolului se face predominant la nivel hepatic, alterarea functiei renale poate sa nu influenteze eliminarea acestuia. Se impun, totusi, precautii din cauza posibilitatii unei disfunctii plachetare asociate. In timpul tratamentului anticoagulant, injectiile intramusculare pot determina hematoame, motiv pentru care se contraindica. Acest risc se reduce mult in cazul injectiilor i.v. sau s.c. Scurtarea timpului de protrombina impusa de interventii diagnostice sau terapeutice (angiografie, punctie lombara, interventii chirurgicale minore, extractii dentare) trebuie realizata cu mare atentie. A nu se lasa la indemana copiilor!

Sarcina si alaptare:
Deoarece utilizarea Sintrom-ului ca si a altor derivati cumarinici se poate asocia cu malformatii congenitale ale embrionului, medicamentul nu trebuie administrat in sarcina. La femeile in perioada de fertilitate, se impun masuri contraceptive in perioada tratamentului. La mamele sub tratament cu Sintrom, substanta activa se elimina prin lapte, dar in cantitati mici, fara efecte adverse asupra sugarului. Preventiv, se recomanda insa administrarea profilactica la sugar a unui miligram de vitamina K1 pe saptamana.

Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini:
Sintrom nu are influente asupra capacitatii de a conduce autovehicule. Pacientii nespitalizati trebuie, totusi, sfatuiti sa poarte asupra lor o adeverinta care certifica tratamentul cu anticoagulante, in eventualitatea unui accident.
Reactii adverse:
Hemoragii: in functie de intensitatea terapiei, de varsta pacientului, de natura bolii de baza - dar nu si de durata tratamentului - complicatiile cel mai frecvent intilnite in terapia anticoagulanta sunt hemoragiile cu diverse localizari. Daca hemoragia apare la un pacient cu un timp de tromboplastina in limite terapeutice, cazul trebuie diagnosticat cu atentie (de ex., posibilitatea unei ulceratii, tumori, tulburari congenitale de coagulare). Locurile predilecte pentru aparitia hemoragiei includ tractul gastrointestinal (melena), creierul, tractul urogenital (hematurie macro- si microscopica), uterul (metroragii si menoragii), ficatul, vezicula biliara (hemobilie), ochiul. Foarte rar tulburari gastrointestinale: pierderea apetitului, greata, varsaturi, reactii alergice - urticarie, dermatita, febra, alopecie reversibila. Cazuri izolate: necroza hemoragica cutanata, asociata de obicei unui deficit congenital de proteina C sau leziunilor hepatice.

Interactiuni:
Dintre numeroasele interactiuni ale cumarinicelor, doar cele cu relevanta clinica vor fi mentionate aici. Mecanismele implicate in aceste interactiuni sunt: tulburarile de absorbtie, inhibitia sau activarea sistemului enzimatic de metabolizare si scaderea cantitatii de vitamina K necesara -carboxilarii factorilor de coagulare. Desi numai un numar limitat de interactiuni are semnificatie, orice tratament poate avea riscul unei interactiuni. De aceea este necesara supravegherea atenta, regulata (de 2 ori pe saptamana) a testelor de coagulare in cazul prescrierii oricarui tratament in combinatie cu Sintrom-ul sau la intreruperea unui medicament administrat concomitent. Efectul anticoagulant poate fi potentat de tratamentul concomitent cu: allopurinol, steroizi anabolizanti, androgeni, antiaritmice (amiodarona, chinidina), antibiotice (eritromicina, tetraciclina, neomicina, cloramfenicol), acid clofibric si derivatii sai, disulfiram, acid etacrinic, glucagon, antagonisti ai receptorilor H2, derivati imidazolici (metronidazol si chiar miconazol administrat local), sulfamide cu durata lunga de actiune (inclusiv cotrimoxazol), antidiabetice orale, hormoni tiroidieni (inclusiv dextrotiroxina), sulfinpirazona. In timpul tratamentului cu medicamente ce afecteaza hemostaza, efectul anticoagulant poate fi potentat, crescandu-se astfel riscul aparitiei hemoragiei gastrointestinale: heparina, inhibitorii agregarii plachetare (acid salicilic si derivati - acid acetilsalicilic, acid paraaminosalicilic, diflunisal), fenilbutazona sau alti derivati pirazolonici (sulfinpirazona). Nu se recomanda utilizarea Sintrom in asociatie cu aceste substante. Utilizarea Sintrom cu alte antiinflamatoare nesteroidiene impune repetarea mai frecventa a testelor de coagulare. Efectul anticoagulant poate fi diminuat prin administrarea concomitenta a barbituricelor, aminoglutetimidului, carbamazepinei, colestiraminei, griseofulvinei, contraceptivelor orale, rifampicinei, diureticelor tiazidice. In timpul tratamentului concomitent cu derivatii de hidantoina, concentratia serica a acesteia creste. Colestiramina scade absorbtia intestinala, mai ales prin intreruperea circuitului entero-hepatic, de aceea, poate fi recomandata ca tratamentul supradozarii cu un derivat cumarinic. In timpul tratamentului concomitent cu derivati de sulfoniluree, se poate potenta efectul hipoglicemiant al acestora. Deoarece nici severitatea, nici semnele precoce de interactiune nu pot fi prevazute, pacientii tratati cu Sintrom, in special cei cu disfunctii hepatice, nu trebuie sa consume alcool.

Compozitie:
Substanta activa: 3-(-(4-nitrofenil)-acetil-etil)-4-hidroxicumarina(= acenocumarol) ca mixtura racemica. Acenocumarolul este un derivat 4-hidroxicumarinic.
Forma de prezentare: Cutie cu 40 tablete divizibile de 4 mg, colorate in galben.
Farmacodinamica: Derivatele cumarinice sunt antagonisti ai Vitaminei K, ei inhiba -carboxilarea unor molecule de acid glutamic situate spre partea terminala a factorilor de coagulare II, VII, IX, X si proteinei C. -carboxilarea are o influenta semnificativa asupra interactiunii factorilor de coagulare cu ionii de calciu, stand la baza procesului de coagulare sanguina. Nu se cunoaste precis mecanismul prin care derivatii cumarinici impiedica actiunea vitaminei K in -carboxilarea moleculelor de acid glutamic din componenta acestor factori de coagulare. In functie de marimea dozei initiale, acenocumarolul determina alungirea timpului de tromboplastina cu aproximativ 36-72 ore. La intreruperea medicatiei, timpul de tromboplastina revine, de obicei, la normal in cateva zile.

TROMBOSTOP, comprimate

01.01.2007 15:20

Actiune:
Trombostop prezinta un efect anticoagulant prompt dar reversibil, cu actiune prelungita. Trombostop impiedica sinteza protrombinei si a proconvertinei, fiind astfel un antagonist al vitaminei K1. Actiunea cea mai intensa se exercita insa asupra proconvertinei. Efectele cumulative ale Trombostop sunt reduse; ele sunt cu mult inferioare celor ale altor anticoagulante cu actiune lenta (Dicumarol). Toxicitatea acuta si cronica a Trombostop este scazuta.

Indicatii:
Profilactic: prevenirea trombozelor postoperatorii; postpartum si la cardiaci cu infarct miocardic acut, fibrilatie atriala. Curativ: tromboflebite, flebotromboze, trombangeita obliteranta, arterioscleroza obliteranta, tromboza coronariana, infarct miocardic, embolii pulmonare, retinopatii (vasculare).

Contraindicatii:
Alergie la anticoagulante cumarinice, diateze hemoragice, hipertensiune arteriala peste 200 mm Hg, leziuni parenchimatoase renale si hepatice, ulcer gastroduodenal, hemoragie cerebrala, in primele trei zile dupa interventie chirurgicala sau nastere.

Administrare:
Dozele obisnuite sunt de 4 mg/zi (in doua prize), primele doua zile, apoi 1-2 mg/zi (intr-o singura priza), in functie de activitatea protrombinica. Tratamentul trebuie individualizat.

Precautii:
Se evita administrarea in hiperfibrinoliza (pancreatita acuta, interventii chirurgicale pe plaman, prostata sau uter), insuficienta cardiovasculara severa, stari febrile, denutritie, radioterapie.

Efecte adverse:
Risc de accidente hemoragice, eruptii cutanate (urticarie, dermatita), greata, diaree, alopecie reversibila, febra, leucopenie.

Sarcina si alaptare:
Nu se administreaza in sarcina.

Interactiuni medicamentoase:
Efectul anticoagulant poate fi crescut de: salicilati, paracetamol, fenilbutazona, acid mefenamic, cloralhidrat, IMAO, chinidina, acid etacrinic, oleu de parafina si alte laxative, acid nicotinic, clofibrat, hormoni tiroidieni, disulfiram, sulfamide, antibiotice, acid nalidixic, miconazol; efectul anticoagulant poate fi scazut de: antiacide, carbune medicinal, colestiramina, barbiturice, carbamazepina, diuretice mercuriale, tetraciclina, penicilina, streptomicina, rifampicina, griseofulvina. Trombostop creste efectul sulfamidelor antidiabetice si al fenitoinei.

Supradozare:
Simptome: hemoragii diverse (epistaxis, hemoptizie, hematemeza, hemoragie gastrointestinala, cutanata, hematurie), hipotensiune, tahicardie, varsaturi, greata, diaree, dureri abdominale.
Tratament: eliminarea se poate face prin varsatura, spalatura gastrica, administrarea de carbune activ. In cazuri grave se poate administra plasma sau sange proaspat integral. Antidotul este vitamina K1.

Compozitie:
Un comprimat contine 2 mg acenocumarol.

CLEXANE

01.01.2007 15:30

Indicatii:
Enoxaparina este o heparina cu greutate moleculara mica, indicata in: profilaxia trombozei venoase profunde si a embolismului pulmonar, profilaxia coagularii in circuitul extracorporeal in timpul sedintelor de hemodializa, tratamentul tulburarilor tromboembolice, in special cele asociate cu chirurgia generala si ortopedica, tratamentul anginei instabile si a infarctului miocardic non-Q (fara unda Q).

Contraindicatii:
Alergie la enoxaparina. Antecedente de trombocitopenie in cursul tratamentelor anterioare cu heparina nefractionata sau heparina cu greutate moleculara mica, manifestari sau tendinte hemoragice legate de tulburari ale hemostazei, cu exceptia coagulopatiilor de consum fara legatura cu heparina. Endocardite infectioase acute. Leziuni organice susceptibile de sangerare. Contraindicatii relative: Asocierea cu ticlopidina, salicilati sau AINS.
Efecte secundare: Manifestari hemoragice, doar in prezenta factorilor de risc asociati, rare cazuri de trombocitopenie sau de hematoame la locul injectiei.

Administrare:
La pacientii cu risc trombotic moderat se administreaza o seringa preumpluta de 20 mg enoxaparin / 0,2 ml la 24 ore, s.c. in plica abdominala; tratamentul se incepe cu 2 ore preoperator si se continua timp de 7-10 zile sau pana la mobilizarea completa a pacientului. La pacientii cu risc trombotic crescut, se administreaza incepand cu 12 ore preoperator o seringa preumpluta de 40 mg/0,4 ml/zi si se continua pana la mobilizarea completa a pacientului. Hemodializa: se administreaza 1 mg/kg corp in linia arteriala a circuitului, la inceputul unei sedinte de 4 ore. La pacientii cu risc hemoragic crescut, se administreaza 0,5 mg/kg corp (acces vascular dublu) sau 0,75 mg/kg corp (acces vascular simplu). Daca se formeaza depozite de fibrina, trebuie administrata o noua doza de 0,5 pana la 1 mg/kg corp, depinzand de timpul final al dializei. Tratamentul tombozei venoase profunde - injectie subcutanata, 1mg/kg corp la 12 ore, timp de 7-10 zile. Tratamentul anginei instabile si al infarctului non-Q-1mg/kg corp la 12 ore, subcutanat, concomitent cu aspirina oral (100-325 mg, o data pe zi).

Precautii:
A nu se administra i.m. Precautii la administrarea in timpul sarcinii. Se recomanda prudenta in caz de insuficienta hepatica, antecedente de ulcer gastroduodenal sau vasculopatii chorioretiniene, hipertensiune arteriala severa necontrolata medicamentos. Rahianestezie si anestezie peridurala. Precautii la asociere cu anticoagulante orale, antiinflamatorii nonsteroidiene, corticosteroizi.

Efecte adverse:
In timpul tratamentului poate aparea trombocitopenie. Se opreste administrarea enoxaparinei. Ocazional pot aparea echimoze la locul injectiei. Exceptional de rar pot aparea manifestari hemoragice. In timpul tratamentului este posibil sa apara modificari ale probelor hepatice (transaminaze, fosfataza alcalina).

Compozitie:
Solutie injectabila de enoxaparina sodica 100 mg/1 ml conditionata in seringi preumplute a: 20 mg/0,2 ml; 40 mg/0,4 ml; 60 mg/0,6 ml; 80 mg/0,8 ml; 100 mg/1 ml. Cutii a 2 seringi preumplute.

DESLANOZID

01.01.2007 15:50

Actiune:
Tonicardiac cu actiune intensa, rapida (apare in 10-30 minute, este maxima dupa 1,5-3 ore de la injectarea intravenoasa) si de durata relativ scurta (in conditiile digitalizarii complete compensarea se mentine in medie 6 zile dupa oprirea medicatiei).

Indicatii:
Forme acute sau grave de insuficienta cardiaca, digitalizarea copiilor; fibrilatie si flutter artrial cu ritm rapid, tahicardie paroxistica supraventriculara.

Contraindicatii:
Bloc atrioventricular, bradicardie marcata, tahicardie ventriculara, bigeminism, pericardita constrictiva; prudenta la bolnavii cu miocardita; prudenta si doze mici in insuficienta renala si la batrani, la nou-nascuti si la imaturi. In timpul tratamentului nu se injecteaza calciu intravenos, nu se administreaza amine simpatomimetice; prudenta in folosirea chinidinei si cand se administreaza doze mari de diuretice cu actiune intensa (atentie la hipokaliemie - risc de aritmii ectopice severe).

Administrare:
Adulti: tratament de atac cu 0,6-0,8 mg/zi intravenos lent, timp de 2-3 zile, intretinere cu 0,4 mg/zi (de preferinta se trece la calea orala, folosind Lanatozid C); in edemul pulmonar acut 0,8-1,2 mg la 30 de minute, dupa nevoie, pana la doza totala de 1,6 mg; copii: 0,008-0,016 mg/kgcorp si zi, intramuscular sau intravenos, pentru digitalizare (intretinerea se face pe cale orala cu Lanatozid C). Dozarea trebuie individualizata sub control medical.

Reactii adverse:
Supradozarea poate provoca greata, voma, cefalee, ameteli, tulburari de vedere, parestezii, confuzie (la batrani), bradicardie marcata, bloc atrioventricular, aritmii ectopice; foarte rar eruptii alergice, eozinofilie, purpura trombocitopenica, ginecomastie.

Compozitie:
Fiole a 2 ml solutie injectabila continand deslanozida 0,4 mg (cutie cu 5 buc.).

Producator: Biofarm www.biofarm.ro

DIGITALIS, comprimate

01.01.2007 15:50

Actiune:
Tonicardiac prin glicozidele continute, in special prin digitoxina (Digitalina), avand actiuni si indicatii similare acesteia; 1 comprimat de Digitalis (100 mg) este echivalent cu 5 picaturi de Digitalina (0,1 mg digitoxina).

Administrare:
Cate 3 comprimate/zi (de obicei 3-5 zile) ca tratament de atac, 1 comprimat zilnic ca tratament de intretinere; dozarea trebuie individualizata, sub control medical.

Reactii adverse si contraindicatii:
Aceleasi ca pentru Digitalina; actiunea iritanta gastrica este mai marcata - preparatul nu este recomandabil pentru digitalizare rapida, deoarece dozele mari provoaca frecvent greata si varsaturi.

Compozitie:
Comprimate continand pulbere de frunze de Digitalis purpurea 100 mg (tub cu 40 buc.).

PIMAFUCIN, crema, picaturi, ovule, tablete

02.01.2007 15:00

Actiune:
Natamicina este o substanta polienica cu spectru larg de actiune, activa impotriva fungilor patogeni, in special Candida albicans si impotriva microorganismelor ca: Rhodotorula si Torulopsis, Epidermophyton, Tricophyton, Microsporum, Aspergillus si Scopulariopsis. Prin actiunea sa fungicida, natamicina se leaga ireversibil de componenta sterol a membranei celulare, distrugand microorganismele mentionate. Natamicina este un produs activ topic. Nefiind absorbita, utilizarea natamicinei prezinta siguranta chiar si pentru categoriile de bolnavi vulnerabili (gravide, nou-nascuti etc.).

Indicatii:
Pimafucin crema: in infectii ale pielii, unghiilor si ale patului unghial, intertrigo, infectia interdigitala datorate Candidei albicans si altor microorganisme sensibile la natamicina; in extinderea vaginitei candidozice la regiunea inghinala; in rush-ul scutecelor etc. Pimafucin solutie: in candidozele dezvoltate in urma unui tratament prelungit cu antibiotice; in otomicoze sau otite externe; in candidoza unghiilor si a pielii. Pimafucin ovule vaginale: in vaginita produsa de Candida albicans. Pimafucin tablete orale: in candidoza intestinala; datorita invelisului enteric al tabletelor, natamicina trece nemodificata prin stomac si isi poate exercita actiunea la nivel intestinal. In tratamentul adjuvant al celui topic in infectiile pielii si unghiilor, produse de Candida albicans si Trichomonas.

Contraindicatii:
Pimafucin crema, picaturi si tablete orale nu au contraindicatii. Nu s-a raportat nici un caz de reactie alergica la natamicina. Pimafucin ovule vaginale: Preparatul contine si alcool etilic. In caz de hipersensibilitate la acest compus, tratamentul trebuie intrerupt.

Administrare:
Pimafucin crema: 1-4 aplicari pe zi in regiunea afectata; Durata tratamentului: 2-3 saptamani. Pimafucin in otomicoze: se aplica 2-3 picaturi in ureche dupa o prealabila curatire a acesteia; in dermatomicoze: se aplica 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi in functie de extinderea leziunii. Pimafucin ovule: seara inainte de culcare se introduce adanc in vagin un ovul de Pimafucin. Se administreaza un ovul vaginal pe zi timp de 3-6 zile. Tratamentul se intrerupe in timpul ciclului menstrual si se reia dupa oprirea sangerarii. Pimafucin tablete orale: candidoza intestinala: - adulti: 1 tableta p.o. de patru ori pe zi timp de 7 zile; copii: 1 tableta p.o. de 2 ori pe zi timp de 7 zile; candidoza unghiilor: 1 tableta p.o. de 4 ori pe zi timp de 2-3 luni in asociere cu tratamentul local cu Pimafucin crema; candidoza extinsa a pielii: 1 tableta p.o. de 4 ori pe zi pentru adulti. Tratamentul se face pana la o saptamana dupa completa disparitie a simptomelor clinice ca un adjuvant al terapiei locale cu Pimafucin crema. In cazurile rezistente de vaginita produse de Candida albicans, tratamentul local cu ovule vaginale poate fi asociat cu o tableta orala de Pimafucin p.o. de 4 ori de zi timp de 10-20 de zile pentru adulti. La copii, in candidoza vaginala, se administreaza 50 mg de 2-4 ori pe zi.

Precautii:
Sarcina si alaptare: Din datele existente Pimafucinul poate fi folosit conform prescriptiilor si in cursul sarcinii si alaptarii.

Efecte adverse:
Pimafucin crema nu are efecte adverse. Pimafucin picaturi: Rareori poate produce o usoara iritatie sau o senzatie de arsura la nivelul mucoasei, pe locul aplicarii. Pimafucin ovule vaginale: Rareori in timpul terapiei se poate observa o hipersensibilizare la alcool etilic, ceea ce implica intreruperea tratamentului. O senzatie usoara de arsura locala dupa introducerea ovulului poate fi perceputa, dar acest lucru nu impiedica continuarea terapiei. Pimafucin tablete orale: In unele cazuri la inceputul tratamentului pot surveni greata si diareea, care de obicei dispar odata cu continuarea terapiei.

Supradozare:
Supradozarea prelungita a Pimafucin nu are efecte adverse pe tegumente sau mucoase, iar efectele sistemice rezultate in urma acestui tratament sunt virtual excluse. Ingestia accidentala a intregului continut al unui flacon sau tub, nu cauzeaza probabil nici un fel de efecte toxice deoarece nu se produce absorbtia intestinala.

Compozitie:
Natamicina:
Pimafucin crema 20 mg/g
Pimafucin picaturi (contine conservant clorura de benzalconiu) 25 mg/ml
Pimafucin ovule vaginale100 mg/ovul
Pimafucin tablete orale100 mg/tb.

Excipienti:
Pimafucin crema: cetiol V, ceara de cetilesteri, alcool cetostealic, sulfat de sodiu lauril, metilparahidroxibenzoat, propil parahidroxibenzoat, propilen glicol si apa purificata. Pimafucin picaturi: clorura de benzalconiu, clorura de sodiu si apa purificata. Pimafucin tablete orale: amidon de cartofi, povidona, stearat de magneziu, lactoza, gelatina, guma arabica, metilparahidroxibenzoat, carbonat de calciu, caolina, talc, acetat ftalat de celuloza, triacetat de glicerol, opaglos 6 000, dioxid de titan si sucroza. Pimafucin ovule vaginale: Alcool cetilic, grasime solida (adeps solidus), trioleat de sorbitam, polisorbat 80, hidrogen sodiu carbonat si acid adipic.

Conditii speciale la depozitare: Pimafucin poate fi pastrat la temperatura camerei (15-25C) si nu se va utiliza dupa expirarea datei mentionate pe ambalaj. Se recomanda pastrarea Pimafucinului solutie la intuneric (in ambalajul sau).

Forma de prezentare: Pimafucin crema: tuburi a 30 g. Pimafucin picaturi: flacoane a 20 ml, 2,5%. Pimafucin ovule: cutii de carton cu cate trei ovule vaginale. Pimafucin tablete: flacoane continand 20 tablete enterice.

Producator: Yamanouchi Europe BV www.yamanouchi-eu.com

MYCO-FLUSEMIDON

02.01.2007 15:10

Actiune:
Myco-Flusemidon, av�nd ca principiu activ bifonazolul - derivat imidazolic - este un antimicotic cu spectru larg de actiune asupra dermatofitilor, ciupercilor de fermentatie si mucegaiurilor. Asupra dermatofitilor, de exemplu unele specii de tricofite, actioneaza ca fungicid, iar asupra ciupercilor de fermentatie actioneaza ca fungistatic. Toxicitatea fata de ciuperci se datoreste permeabilizarii membranei celulare a acestora.

Indicatii:
Candidoze cutanate: intertrigo ale pliurilor, vulvite, balanite, eritem fesier, inflamatii anale, onico - si perionicomicoze, tricofitii; dermatofitii ca: foliculite cu Torulopsis glabrata, eczema marginala Hebra; Pitiriasis versicolor; dermatomicoze suprainfectate cu germeni grampozitivi.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la bifonazol.

Administrare:
Myco-Flusemidonul fiind stabil si activ timp de 24 de ore se aplica local in zona afectata o singura data pe zi. Durata tratamentului variaza in functie de tipul de afectiune: candidoze: 6-8 zile; dermatoftii: 10-12 zile; Pitiriasis: 2 saptam�ni; onicomicoze: 2 luni; tricofitii: 6 zile; se repeta dupa o saptam�na de pauza. Se recomanda curatarea zonei afectate inainte de aplicare cu o solutie cu pH neutru sau slab alcalin si uscarea, pentru a impiedica dezvoltarea ciupercilor. Se indeparteaza descuamarile mari pentru a usura patrunderea bifonazolului in piele. Trebuie sa se schimbe zilnic prosoapele si hainele care vin in contact cu pielea infestata.

Reactii adverse:
Rareori iritatii si maceratia pielii.

Compozitie: 100 g crema contin: Bifonazol 1g; Excipienti q.s.

ANTIFUNGOL, solutie sub forma de spray

02.01.2007 15:20

Indicatii:
Domeniul de utilizare al solutiei de Antifungol cuprinde infectii cu ciuperci (micoze) ale pielii cauzate de dermatofite, hife (de ex. diverse specii de Candida), mucegaiuri si altele precum Malassezia furfur, de ex. micoze la picioare, micoze ale pielii, ale cutelor pielii, Pityriasis versicolor, candidoze superficiale.

Contraindicatii:
Sensibilitatea fata de clotrimazol. In cazul unei sensibilitati cunoscute fata de propilenglicol, macrogol (polietilenglicol), respectiv sensibilitate fata de 2-propanol (isopropanol) se recomanda sa se foloseasca in loc de solutie, o forma galenica lipsita de aceste substante (de ex. crema).

Administrare:
Daca nu exista alta indicatie, se pulverizeaza in strat subtire de 2-3 ori pe zi cu Antifungol, partile infestate si se maseaza usor pentru patrundere in piele. Inaintea primei utilizari se pompeaza de mai multe ori pana la aparitia unui nor de pulverizare. La urmatoarele intrebuintari preparatul este utilizabil. Distanta de pulverizare sa fie de 10-30 cm. La fiecare utilizare se apasa 1-2 ori pe capul de pulverizare; acest lucru este suficient pentru a asigura actiunea eficienta chiar pe suprafete mari de micoze. Durata tratamentului: Important pentru succesul tratamentului este aplicarea regulata si suficienta a Antifungolului. Durata tratamentului depinde de suprafata si localizarea bolii. Pentru a obtine o vindecare completa, nu trebuie sa se intrerupa tratamentul cu Antifungol dupa incetarea simptomelor inflamatorii acute sau a tulburarilor subiective, ci sa se continue tratamentul cel putin inca 4 saptamani. Pityriasis versicolor se vindeca in general in 1-3 saptamani. In caz de micoze la picioare, care prezinta o ameliorare rapida, pentru a evita recidiva, se recomanda continuarea tratamentului inca 2 saptamani dupa disparitia tuturor simptomelor bolii. Dupa fiecare spalare picioarele trebuie sa fie bine sterse (uscate interdigital).

Efecte adverse:
Ocazional pot aparea iritatii ale pielii (de ex. inrosire pasagera, usturime sau intepaturi). In caz de hipersensibilitate fata de propilenglicol, macrogol (polietilenglicol) sunt posibile aparitii de reactii alergice.

Compozitie:
1 ml solutie contine 10 mg clotrimazol; polietilenglicol; 2-propanolol.

IPERTROFAN 40, comprimate filmate

02.01.2007 15:20

Actiune:
Mepartricinul (ester metilic al partricinei) este un derivat semisintetic al unui antibiotic polienic izolat de Laboratoarele de cercetare SPA, pornind de la o tulpina dintr-o cultura de Streptomyces aureofaciens. La administrarea pe cale orala, mepartricinul s-a dovedit a fi util in special pentru ameliorarea functionarii complexului uretro-prostato-vezical, la pacientii cu hipertrofie benigna de prostata. Mecanismul de actiune, lipsit de efecte de tip hormonal, este datorat capacitatii mepartricinului de a fixa ireversibil fractiile sterolice intestinale. In prezent este recunoscut faptul ca depozitele crescande de colesterol din lumenul acinilor glandulari reprezinta un factor determinant in producerea hipertrofiei benigne de prostata (adenom de prostata). Scaderea nivelului sterolilor produce modificari favorabile ale simptomatologiei specifice asociate acestei afectiuni. Ipertrofanul amelioreaza net principalele simptome: polakiuria diurna si nocturna, tenesmele si reziduu vezical postmictional. Produsul este foarte bine tolerat, nu se absoarbe sistemic, actionand strict in lumenul intestinal.

Indicatii:
In tratamentul tulburarilor functionale care insotesc hipertrofia benigna de prostata HBP (adenomul de prostata).

Contraindicatii:
Hipersensibilitate cunoscuta fata de produs.

Administrare:
O tableta pe zi, la masa de seara, timp de unul sau mai multe cicluri de 30 de zile sau in conformitate cu indicatiile medicului. Tratamentul trebuie facut continuu, cel putin 30 de zile, chiar daca ameliorarea se obtine mai rapid.

Efecte adverse:
Foarte rar pot sa apara gastralgie, greata, voma sau diaree.

Compozitie:
Fiecare tableta enterosolubila contine mepartricin 40 mg si excipienti q.s.

LAWEFLUOR, gel

08.01.2007 09:36

In curand

CONCADEN, comprimate

08.01.2007 09:37

Actiune:
Absorbtie buna din tubul digestiv, diminuata in prezenta calciului, magneziului, aluminiului. Fixare predominanta in oase si dinti, circa jumatate din aport. Difuzeaza in saliva, unghii, par, lapte, traverseaza placenta. Excretie prin urina, mai putin prin fecale si secretie sudorala. Creste rezistenta la mediul acid a smaltului dentar, favorizeaza remineralizarea, scade producerea placii dentare. Creste densitatea osului in osteoporoza prin stimularea osteoblastilor si cresterea masei trabeculare.

Indicatii:
Prevenirea cariilor dentare la copii sub forma de adjuvant alimentar si de preparate igienice bucale. Efecte nesigure la adulti si la femei insarcinate, neavand influenta favo-rabila asupra fetusului. Osteoporoza primara si postmenopauza. In prima categorie efectele pot fi favorabile, in a doua nu s-a demonstrat convingator reducerea incidentei fracturilor vertebrale.

Administrare:
Oral: comprimatele se sug sau se mesteca, pentru a favoriza actiunea locala directa asupra smaltului dentar. Dozele trebuie stabilite in functie de continutul in fluorura al apei potabile, de fluorurile provenind din dieta si de varsta copiilor. La un continut in fluorura al apei potabile sub 0,3 ppm, doza zilnica este: pentru copii de 6 luni - 2 ani: 0,55 mg fluorura de sodiu (= 0,25 mg fluorura); pentru copii de 2 - 4 ani: 1,1 mg (= 0,5 mg fluorura); peste 4 ani: 2,2 mg fluorura de sodiu pe zi (= 1 mg fluorura). La un continut in fluorura al apei potabile de 0,3 - 0,7 ppm nu se adminis-treaza fluorura de sodiu oral la copii sub 2 ani, iar la copiii de peste 2 ani se administreaza jumatate din dozele de mai sus. Daca apa potabila contine peste 0,7 ppm fluorura nu se administreaza fluorura de sodiu oral. Aplicatii locale, dupa aparitia dintilor, la copii peste 6 ani, sub forma de clatire a dintilor, zilnic, cu solutie de fluorura de sodiu 0,05%, sau saptamanal sau lunar, cu solutie 0,2%. Aplicarea locala, de catre personal specializat, in cazul pastelor de dinti cu fluorura de sodiu, formelor de lac sau solutie 2%. Dupa aplicatiile locale nu se clatesc dintii, nu se bea si nu se mananca cel putin 1/2 ora. In osteoporoza postmenopauza, oral, 50 - 75 mg/zi, asociata cu calciu si vitamina D.

Efecte adverse:
Rare, daca se respecta concentratiile corecte in apa potabila sau dozele orale in administrarea profilactica. In intoxicatii acute apar reactii adverse locale, ca iritatii gastrice prin acidul fluorhidric format in stomac sau tulburari metabolice si electrolitice, mai ales hipocalcemie. Reactii adverse generale: tremuraturi, hiper-reflexivitate, parestezii, tetanie, convulsii, aritmii cardiace, soc, tul-burari respiratorii. Doza toxica pentru adulti este de 1 g, cea letala de 5 - 10 g, decesul aparand in 2 - 4 ore de la ingestie. In intoxicatia cronica apar cresterea densitatii oaselor, dureri articulare, calcificarea ligamentelor, tendoanelor, insertiilor musculare. Fluoroza dentara la copii, in perioada dezvoltarii dintilor, cu marmorarea smaltului dentar.

Compozitie:
Un comprimat contine 0,553 mg fluorura de sodiu in cantitate echivalenta cu 0,25 mg ion fluor.

DENTAFLUX, comprimate

08.01.2007 09:38

Actiune:

Indicatii:

Contraindicatii:

Dentaflux comprimate se administreaza numai la recomandarea medicului stomatolog, in zonele in care continutul in ioni de fluor al apei potabile nu depaseste 0,7 ppm (parti per milion). Stabilirea dozei zilnice se face functie de varsta si continutul in F al apei potabile, conform tabelului de mai jos:

Doza recomandata ( mg F/zi)

Varsta (ani)	Continutul in F al apei potabile (ppm)	Continutul in F al apei potabile (ppm)
<0,3	0,3 - 0,7
0 - 2	0,25	-
2 - 3	0,50	0,25
3 - 5	0,75	0,50
5 - 14	1,00	0,75

Precautii:

Sarcina si alaptare:

Supradozare:

Compozitie:

FLUOCAL

08.01.2007 09:39

In curand

MINAFLUOR

08.01.2007 09:39

In curand

OSOFLOR

08.01.2007 09:40

In curand

PEDI-DENT

08.01.2007 09:41

In curand

TEETH-TOUGH

08.01.2007 09:41

In curand

ZYMAFLUOR

08.01.2007 09:42

In curand

TANTUM VERDE

09.01.2007 12:12

Actiune:
Antiinflamator, antiseptic analgezic local cu buna penetrare in tesuturile orofaringiene.

Indicatii:
Inflamatii orofaringiene: faringita, amigdalita, gingivita, stomatita, parodontopatii, leziuni ale mucoasei bucale de diferite etiologii (proteze, iradieri, manevre stomatologice).

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la produs.

Administrare:
Un comprimat de 3-4 ori/zi, comprimatul se pastreaza cat mai mult timp in cavitatea bucala pentru o dizolvare lenta.

Reactii adverse:
Nu s-au semnalat.

Compozitie:
Comprimate continand benzidamina 3 mg (cutie cu 30 buc., flacon de 120 ml).

DONTOSILON M

09.01.2007 12:14

In curand