• Optiuni de sortare - Viata sanatoasa
Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Viata sanatoasa - Index alfabetic
A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V Z
Expression #5 of SELECT list is not in GROUP BY clause and contains nonaggregated column 'emed_emedonline.l.tag_modid' which is not functionally dependent on columns in GROUP BY clause; this is incompatible with sql_mode=only_full_group_by
Viata sanatoasa :: Psihologie


Cum se cistiga autonomia noastra in viata

http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2008/08/03/cum-se-cistiga-autonomia-noastra-in-viata/
Autor: Cristiana Levitchi
Psiholog-Psihoterapeut
www.sensart.ro
Am intilnit foarte multe cazuri (la spital si nu numai) de copii care dorm cu mamele sau cu bunicile in pat. Copiii respectivi fusesera trimisi de colegii mei medici, la evaluare psihologica pentru diverse alte probleme (cefalee, lipotimii, enurezis, gastrite si alte somatizari). Intotdeauna cind evaluez un copil, chem la consiliere familia.

De ce ? Dintr-un motiv foarte logic: copilul este ultima veriga din familie, prima veriga fiind fiecare adult luat separat, a doua cuplul de parinti si bunici si apoi copilul sau copiii. Cu alte cuvinte, ceea ce se intimpla cu adultii influenteaza copiii. Pe de alta parte, la cabinet, lucrez doar terapie a adultilor (cuplurilor si familiilor) si evident o mare parte din terapie se centreaza pe analizarea copilariei acelor adulti.

Cind un copil sau un adult vine cu o problema psiho-emotionala la spital sau cabinet, intreb intotdeauna care este contextul. De multe ori observ o autonomie foarte slaba a acelui copil in raport cu virsta lui biologica. A fi autonom in raport cu virsta inseamna sa fii capabil sa iti porti de grija singur – a te autoparentaliza – a deveni pentru tine insuti parinte, indiferent de ce virsta ai.

Noi romanii, poate si pentru faptul ca sintem latini (asa ne pretindem) semanam foarte mult la stil de viata cu italienii si spaniolii: galagiosi, temperamentali, insa si dependenti de Mama. Evident, prima iubire a fiecaruia dintre noi indiferent de cultura e Mama, insa de aici pina la a nu ne putea desprinde de ea e cale mai lunga. In trecut si pe timpul lui Creanga si pe timpul bunicilor nostri, oamenii erau obisnuiti sa aiba o camera mare, care era folosita si pe post de bucatarie, dormitor si sufragerie: acolo exista un pat mare in care dormeau cu totii.

In timp lucrurile s-au schimbat, adica multe familii au acum 2 sau mai multe camere, insa mentalitatile nu s-au schimbat. O sa va intrebati : ce e asa de rau sa dormi cu mama in pat sau cu alt membru al familiei? Consecinta este ca in viata persoana va fi mai putin autonoma, pentru ca nu invata sa isi aiba grija singura de sine, nu se va simti sigura pe ceea ce face, nu va fi capabila dpdv social (desi poate va fi capabila intelectiv). Pe de alta parte, multi dintre cei care lucreaza in domeniul uman spun : fiecare dintre noi sintem Energie si avem o alta energie. Un copil care doarme cu un adult este “furat” la propriu de energie. Copilul are mai multa energie ca un adult si ca un batrin. Un batrin este un fel de “vampir energetic” pentru copil. Am cunoscut o doamna cu facultate care dormea cu baiatul in pat la 15 ani si sotul ei era “exilat” in alta camera. Venisera la mine sa ma intrebe de ce copilul (de altfel foarte performant la scoala) este violentat de catre alti baieti. Cind am intrebat care e contextul de familie mi-au spus ca asa s-au invatat ca mama sa doarma cu baiatul in pat….Cine stie cite ceva despre psihanaliza - ar spune imediat - “aici ne aflam in plin complex Oedip”. Initial nu vedeau absolut nici o legatura intre acest obicei si faptul ca baiatul nu avea incredere in sine si nu reusea sa se apere la scoala.

Un alt caz – o doamna se plingea ca baiatul ei este timid, fricos si temator la 11 ani. Pina in perioada preadolescentei copiii pot avea diverse fobii care se remit in timp. Insa mama era ingrijorata de temerile baiatului. Cind am facut anamneza – am aflat ca baiatul dormea cu ambii parinti in pat. Pe de alta parte si mama era foarte anxioasa si tematoare si firesc si baiatul prelua starea dinsei. Un alt caz era cam asa : mama isi hranea copilul in gura la ~ 12 ani pentru ca (scuza) “nu minca daca nu i se dadea”.

O alta problema subtila a relatiei copii – adulti este aceea a cuplului conjugal. De multe ori, mama se refugiaza in relatia cu copilul si il exclude pe tata sau invers. Multi parinti care au o problema de cuplu, folosesc copilul drept “paravan”. Copilul astfel devine copartas la conflictele celor 2 soti. Practic a dormi cu copilul in pat inseamna a tine la distanta partenerul de cuplu. Copilul devine “confidentul” unuia dintre parinti, riscind mai tirziu in viata sa aiba probleme de a isi intemeia o familie si alte disfunctii emotionale. Pe de alta parte, copilul invata din ce vede.

Cind se naste el crede ca lumea e a lui toata si ca mama e parte din el. E si firesc un timp, insa treptat intelege si e nevoie sa i se arate ca mama nu e numai a lui, mama isi apartine si siesi si tatalui si ator persoane din familie si din afara. Vad foarte multe mame epuizate fizic si psihic de cite un copil caruia nu i s-au pus limite. Multe femei, cind devin mame uita de sine, de barbat, de restul.

Mamele uita de fapt un lucru esential : ca nu pot fi mame ok daca nu se ingrijesc mai intii pe sine, ca nu pot fi mame ok, daca nu il implica si pe partener in relatia cu copilul. Multi parinti nu realizeaza ca a iubi un copil inseamna a pune si limite. Replici tipice: “cum sa dormim separat pentru ca e gelos pe relatia noastra…? Cum sa ma recasatoresc – pentru ca nu vrea fiul meu sau fiica mea ?”

Parintele e un exemplu pentru copil, astfel daca parintele isi vede de viata lui ii da un exemplu eficient, matur de viata. Altfel, copilul intelege ca mama e doar a lui si ca asa e normal sa fie. Insa nu asa e normal sa fie. A invata un copil ce inseamna un cuplu, inseamna a nu il priva sa simta si sa vada o relatie de cuplu. Asta inseamna a vedea ca mama cu tata formeaza un cuplu, ca au timp si pentru ei insisi si pentru cuplu.

Cind copilul nu vrea sa se culce, nu-l tinem cu noi pina la 12 noaptea, il ducem in camera lui si acolo alege daca se joaca sau daca doarme si-i spunem: “Acum mama si tata vor sa fie impreuna”. Daca vrei sa il inveti pe copil sa stie cind sa puna limite in relatiile lui cu altii e nevoie sa ii dai limite. O mama nervoasa si tracasata care nu isi gaseste timp de sine si nu ii pune limite copilului ii transminte acestuia ca “ea va fi mereu disponibila” (ceea ce nu e adevarat) sau ii transmite ca “fara ea el nu se poate descurca”, ceea ce inseamna patologie, nu sanatate. Anxietatea de separare si multe tulburari anxios-fobice provin de aici.

In fisele noastre de evaluare a dezvoltarii copilului : un copil intre 2 ani si ½ poate sa faca, daca e lasat, urmatoarele : sa manince singur cu lingura si furculita, sa doarma singur in camera lui separata de a parintilor, sa se spele singur in afara de cap, urechi, sa ramina curat in timpul noptii, sa se dezbrace singur, sa se straduie sa se imbrace, sa isi puna pe un umeras hainele, sa imite adultul cind are o activitate, pe la 3 ani sa stie sa taie cu cutitul si foarfeca (astfel sa i se dezvolte motricitatea fina) etc

Inca o problema: copilul are camera lui, insa nu doarme acolo ci tot cu parintii sau copilul are camera lui si este dadacit sa isi faca ordine in camera cind vrea parintele (de obicei mama – pentru ca ea este cea care intretine curatenia in “cuib”). Daca are camera lui, de la 8 -9 ani cind realizeaza conceptul de “ordine” poate sa isi faca singur curat in camera, insa fara a fi dadacit, ci in ritmul lui si cind vrea el. El e responsabil pentru camera lui, nu familia. Dragi parinti, daca nu va place ce vedeti in camera unui copil de 10 ani, rugati-l sa inchida usa. Daca doriti sa-l responsabilizati cu trezitul dimineata, cumparati-i un ceas desteptator, nu-l bombaniti in fiecare dimineata. Daca aveti un adolescent, bateti la unsa cind doriti sa intrati la el in camera. Eo dovada de respect. Daca noi vrem sa fim respectati, e necesar sa respectam.

Daca nu este lasat sa faca cele de mai sus evident ca nu va sti. De fapt parintele este mai dependent de copil decit copilul de parinte. Multi copii doresc sa se autonomizeze insa nu sint lasati. Multi parinti nu dau nastere copiilor pentru copii, ci pentru a avea ei, adultii un “sprijin la batrinete”. Astfel de conceptie este daunatoare, egoista si handicapanta pentru viitoarea fiinta.

O alta “problema” des intilnita la romani este aceea a : alimentatiei. “Copilul nu maninca” spun multe mame anxioase si supraprotective. Copilul maninca, insa niciodata cit vrem noi si daca il dadacim prea mult obtinem efectul contrar. Daca il fortam sa nu ne mire ca vomeaza sau are alte simptome functionale. Un secret: copilul din momentul cind descopera mersul nu mai este interesat de alimente, ci de explorare. Desigur ca de la 1 an 9 luni copilul va explora viata si nu va mai minca la “fel de bine”. E firesc sa scada putin in greutate si sa se inalte.

Concluzie: rastaful inseamna a face pentru copil ceea ce poate face singur la virsta lui, daca este lasat sa faca si incurajat. Supra-protectia inseamna a face pentru copil ceea ce el poate sa faca, a-l priva de o experienta necesara si benefica pentru sanatatea lui psihosociala de mai tirziu.

Ex: “nu urca in copac ca o sa cazi” – mesajul care il transmite adultul este : viata este periculoasa. Un mesaj de incurajare si protectie eficienta ar fi : “Singur e dificil sa te urci in copac, asteapta sa te ajut eu acum.” Sau “Vei urca in copac singur mai tirziu, acum doar cu mine de fata”.

Pe linga rasfat, supraprotectie, critica induce la viitorul adult ideea de ineficienta, neincredere in sine si vulnerabilitate.

E solicitant a fi parinte, insa daca noi insine nu schimbam nimic din mentalitatile noastre privind educatia, copiii nostri au sanse mari de a deveni disfunctionali.



<< Femeia “mama” pentru barbatul “copil” Scorul Apgar >>
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007