Daca nu va mai asculta copilul, trebuie sa luati anumite masuri. Adolescentii vor bani si distractie, dar nu mai au rabdare sa munceasca.

Principala responsabilitate este a parintilor, care nu le acorda copiilor foarte mult timp. Acestia sunt responsabili pentru comportamentul tinerilor care reprezinta rezultatul educatiei pe care le-o dau.

In ziua de azi, adultii gresesc daca adopta tratamentul bataii sau ii critica si le vorbesc urat copiilor, pentru ca acestia nu mai sunt la fel de ascultatori ca in trecut. In primul rand, este de preferat ca parintii sa nu aplice violenta si sa incerce sa-si cunoasca cat mai bine propriii copii. Pe de alta parte, trebuie evitat rasfatul. Adultii nu fac bine atunci cand le dau pustilor bani pe mana sau ii ajuta la teme.

Copilul trebuie invatat de mic niste reguli si sa fie responsabil pentru varsta sa. Daca vreti sa-l rasfatati, puteti sa-l mangaiati atunci cand ia o nota buna sau sa petreceti timp cu el ducandu-l la teatru.

Ce sa faca parintii :

• sa incurajeze ("e ok, tine-o tot asa")
• sa sprijine (cind e cazul
• sa dea reguli in casa (cu autoritate, nu cu duritate - atentie la tonul vocii)
• sa ofere ajutor cind simt ca este nevoie, nu oricind si oriunde
• sa ofere critici constructive (de genul : ce nu a mers la examinarea X? de ce crezi ca ai gresit? ce poti face intr-o alta sit?)
• sa ofere model de urmat, nu cicaleli
• sa invete sa reactioneze cu "intelepciune" la situatiile de viata Si asta se invata

Daca parintele nu a avut el insusi modele ok de urmat (ce inseamna parinti ne-ok: parinti violenti fizic, mental, afectiv, parinti supra-protectivi-anxiosi-supragrijulii) este posibil sa reactioneze ca proprii parinti.

De aceea este nevoie mai intii de o auto-analiza a parintelui. In practica - intilnesc deseori 2 tipuri de comportamente ne-eficiente (pe termen lung) critica "Copilul TREBUIE sa fie X, Y, Z, bataia e rupta din rai " facuta de parinti care au ei insisi deseori un mare Critic intern si permisivitatea laxa "lasa-l sa faca, eu nu am avut, el sa aiba...."

Ambele tipuri de comportamente sint deseori in exces si nu incurajeaza "maturizarea afectiva " a copilului ci dimpotriva. Nu uitati - un copil are nevoie si de reguli si de permisivitate la momentele potrivite. Ramine sa descoperim care sint momentele potrivite.

Recomand o carte f practica si pentru parinti si pentru dascali: ed Curtea Veche - Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala.