Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Expression #5 of SELECT list is not in GROUP BY clause and contains nonaggregated column 'emed_emedonline.l.tag_modid' which is not functionally dependent on columns in GROUP BY clause; this is incompatible with sql_mode=only_full_group_by
Vitamine si minerale :: Vitamine


VITAMINA D

Autor: Dr. Ana-Maria Iordan

ISTORIC 
In secolul al XVII-lea apar primele descrieri stiintifice ale rahitismului, boala determinata de carenta de vitamina D (1645, Dr. Daniel Whistler, respectiv 1650, Profesor Francis Glisson), insa primele descoperiri privind cauza acestui deficit apar abia la inceputul secolului al XXlea.
Intre 1919 si 1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o serie de experimente si a observat ca dieta fara grasimi administrata unor caini care nu au beneficiat de expunere solara determina aparitia rahitismului, concluzionand ca un nutrient alimentar sta la baza acestei boli. Adaosul unei grasimi de tipul ulei din ficat de peste (cod) a determinat vindecarea rahitismului, ceea ce l-a indreptatit pe Sir Mellanby sa numeasca aceasta substanta vitamina antirahitica.
Dr. E. V McCallum, continuand cercetarile proprii asupra a ceea ce numim astazi vitamina A , descopera in mod firesc faptul ca uleiul din ficat de peste, tratat prin incalzire si oxigenat nu mai vindeca orbirea de noapte (boala cauzata de carenta de vitamina A), insa isi pastreaza proprietatea de a vindeca rahitismul. In publicatiile sale din 1922, McCallum denumeste acest nutrient considerat miraculos vitamina D, avand in vedere ca, pe langa cercetarile sale privind vitamina A, si vitaminele B si C tocmai fusesera descoperite.
Incepand cu 1923, se desfasoara concomitent o serie de cercetari, observandu-se importanta expunerii la ultraviolete a alimentatiei (care dobandeste astfel proprietati curative antirahitice) si producerea unei substante asemanatoare cu vitamina D in organismul uman cand tegumentul este expus luminii solare sau ultravioletelor.
La sfarsitul anilor 1920, chimistul german Adolf Windaus descopera structura chimica a 3 forme ale vitaminei D, pe care le numeroteaza de la 1 la 3, primind pentru descoperirea sa, in anul 1928, premiul Nobel pentru chimie. Vitaminele D1si D2 au fost obtinute din plantele expuse ultravioletelor (ergocalciferol), in timp ce vitamina D3 a fost sintetizata pe baza substantei existente in pielea expusa la ultraviolete (colecalciferol). Descoperirea lui a permis sintetizarea vitaminei D la scara larga, inlaturand costurile si neplacerile cauzate de expunerea la ultraviolete a mancarii (modificarea gustului si chiar distrugerea mancarii).
Vitamina D este singura vitamina a carei formula biologic activa este un hormon, de-a lungul timpului iscandu-se o serie de controverse privind incadrarea ei.

CE FACE

  • Este esentiala in mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, regland absorbtia si utilizarea calciului si fosforului in organism
  • Asista sistemul imun, contribuind la producerea monocitelor (grup de celule albe care lupta impotriva infectiilor) si are un efect imunoreglator (avand si functie imunosupresiva, si imunostimulatoare)
  • Contribuie la cresterea si dezvoltarea normala a organismului, regland utilizarea calciului la nivelul celulelor

SURSE NATURALE
Exista 5 forme de vitamina D, numerotate de la 1 la 5, insa cele mai active forme sunt vitamina D2 si vitamina D3. Prima dintre ele se gaseste la nivelul plantelor, in timp ce vitamina D3 se sintetizeaza la nivelul organismului uman.
Foarte putine surse naturale contin o cantitate semnificativa de vitamina D. Cele mai bogate in vitamina D sunt uleiurile din ficat de peste (de exemplu o lingura de ulei de cod contine 1360 UI vitamina D), apoi pestii precum somon, macrou, sardine, ton, tipar. Ouale, mai exact galbenusurile sunt o sursa de vitamina D, insa cantitatea de vitamina D este relativ scazuta (20 UI/ou).
surse naturale de vitamina D
Soarele
este poate cea mai importanta sursa de vitamina D pentru organismul uman.
soarele este cea mai buna sursa de vitamina D
Expunerea la soare asigura organismului necesarul de vitamina D. Razele ultraviolete determina sinteza vitaminei D la nivel tegumentar. Sinteza vitaminei D prin expunerea la ultraviolete depinde de anotimp, latitudine, momentul zilei, prezenta norilor, a poluarii si a factorilor de protectie solara aplicati tegumentar. Cu cat factorul de protectie solara aplicat la nivel cutanat este mai mare (FPS peste 8), cu atat sinteza de vitamina D este blocata, insa in vederea prevenirii cancerelor cutanate si a arsurilor solare,  asigurarea acestei protectii se impune. Se considera ca o expunere de 10 - 15 minute de doua ori pe saptamana a fetei, spatelui, bratelor sau picioarelor permite sinteza unei cantitati adecvate de vitamina D. Dupa acesta expunere initiala se recomanda aplicarea unei factor de protectie solara ( FPS 15). 

DACA LIPSESTE
Factorii de risc pentru carenta de vitamina D sunt urmatorii:

  • Lipsa expunerii la soare – este cel mai comun factor al carentei de vitamina D
  • Alimentatia exclusiv la san a copiilor, in special a celor peste 9 luni – lipsa unui supliment de vitamina D si asocierea lipsei de expunere solara si pielea inchisa la culoare duc la dezvoltarea carentei de vitamina D. Laptele matern contine vitamina D in cantitati reduse (25 UIl). Copii nascuti prematur sunt la risc pentru dezvoltarea carentei de vitamina D si calciu.
  • Varsta – o data cu inaintarea in varsta, capacitatea de sinteza a vitaminei D la nivel cutanat o data cu expunerea la soare scade, la fel si capacitatea rinichiului de converti forma inactiva de vitamina D in forma activa. In special batranii institutionalizati au un risc crescut de a dezvolta carenta de vitamina D
  • Hiperpigmentatie cutanata (Pielea inchisa la culoare) – melanina, substanta care confera pigmentatia cutanata actioneaza ca un blocant al ultravioletelor. Cu cat cantitatea de melanina este mai mare, cu atat sinteza vitaminei D la nivel cutanat este mai intarziata, in special la indivizii cu piele inchisa la culoare care traiesc la latitudini peste 30, cu anotimpuri reci.
  • Sindromul de malabsorbtie intestinala – la pacienti cu fibroza chistica, colestaza hepatica, insuficienta pancreatica, boala celiaca
  • Boli inflamatorii intestinaleboala Crohn sau persoane care au suferit interventii chirurgicale cu rezectie intestinala
  • Obezitatea  - scade biodisponibiliatea vitaminei D in organism, fiind prepoderent depozitata la nivelul tesutului adipos si mai greu eliberata de la acest nivel
  • Pacienti cu hiperparatiroidism (hiperfunctia glandelor paratiroidine) secundar (ca in cazul pacientilor dializati) sau primar sau hipoparatiroidism (deficit secretor al glandelor paratiroidiene)
  • Boli cronice severe, arsuri severe, interventii chirurgicale ample, traumatisme majore

In cazul carentei de vitamina D, absorbtia de calciu nu poate fi crescuta suficient pentru a satisface nevoile organismului. Simultan, productia de hormon hiperparatiroidian al glandelor paratiroidiene creste, astfel incat necesarul de calciu este asigurat prin mobilizarea lui de la nivelul oaselor. De-a lungul timpului s-a considerat ca deficitul sever de vitamina D are consecinte doar asupra sanatatii oaselor, insa cercetari recente sugereaza ca forme mai putin severe ale carentei de vitamina D sunt destul de comune si cresc riscul de osteoporoza si alte probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala, tuberculoza, cancerul, scleroza multipla, depresia, schizofrenia, boli afective bipolare, boli autoimune, durerea cronica si boli ale dintilor (peridontoza).

Deficitul de vitamina D se manifesta prin:

  • Inapetenta si pierderea in greutate
  • Tulburari de somn
  • Diaree

Carenta severa de vitamina D determina:

  • La copii: rahitism – mineralizarea osoasa si cresterea oaselor sunt afectate, oasele lungi se curbeaza, cutia toracica se deformeaza, fontanelele se inchid tarziu. In cazuri severe de tetanie se descriu convulsii.

rahitism

  • La adulti: osteomalacie si osteoporoza – la adulti apare demineralizarea osoasa, cu dureri musculare si osoase si risc crescut de fracturare

DOZA ZILNICA
Consiliile stiintifice au ajuns la concluzia ca nu sunt date suficiente in literatura de specialitate pentru a stabili o doza zilnica necesara, in schimb au determinat necesarul zilnic de vitamina D. Acesta reprezinta aportul zilnic de vitamina D, necesar si suficient pentru mentinerea sanatatii oaselor si metabolismului normal al calciului la persoanele sanatoase.
Necesarul zilnic de vitamina D se exprima in unitati internationale/zi (UI/zi) sau in micrograme/zi (mcg/zi).
1 mcg = 40 UI vitamina D
NECESARUL ZILNIC DE VITAMINA D

Perioada de viata

Varsta

Doza zilnica

Copii

0 – 13 ani

5 mcg (200 UI)

Adolescenti

14 – 18 ani

5 mcg (200 UI)

Adulti

19 – 50 ani

 5 mcg (200 UI)

Adulti

 51 – 70 ani

10 mcg (400 UI)

Adulti

Peste 71 de ani

15 mcg (600 UI)

Sarcina

Orice varsta

5 mcg (200 UI)

Alaptat

Orice varsta

5 mcg (200 UI)


SUPLIMENTE
Majoritatea suplimentelor de vitamina D se administreaza oral, insa sunt si formulari injectabile intravenos sau intramuscular. Suplimentele sub forma multivitaminelor sau compusilor unici sunt disponibile fara prescriptie medicala.
Copiilor mici (pana in 2 ani) li se administreaza Vigantol, care este o formula lichida a vitaminei D.
Activitatea anti-cancerigena demonstrata in laborator a condus la nasterea ipotezei ca suplimentarea cu vitamina D ar fi eficienta in prevenirea anumitor tipuri de cancere, insa acest aspect urmeaza sa fie investigat prin studii clinice ample.
Efectele imunosupresive pe care vitamina D le joaca pot avea efecte terapeutice in boli inflamatorii (artrita reumatoida, artrita psoriazica), boli autoimune (lupusul eritematos sistemic, scleroza multipla), boli dermatologice, osteporoza. Insa efectele suplimentarii cu vitamina D raman inca neclare si cercetarile in acesta directie continua.

SUPRADOZA
O supraexpunere la soare sau o alimentatie bogata in produsele care contin vitamina D nu determina intoxicatie cu vitamina D.
Cum insa vitamina D este depozitata de catre organism la nivelul tesutului adipos, intoxicatia poate apare in conditiile administrarii unor supradoze de suplimente de vitamina D. Intoxicatia cu vitamina D se numeste hipervitaminoza D.
Manifestarile hipervitaminozei D sunt corelate cu hipercalcemia:

  • Hipertensiune arteriala
  • Dureri de cap
  • Batai neregulate ale inimii (aritmii)
  • Oboseala
  • Inapetenta
  • Senzatie de greata si varsaturi
  • Diaree sau constipatie
  • Iritabilitate, ameteala
  • Dureri abdominale, osoase si musculare
  • Afectarea cresterii la copii

Pe masura ce toxicitatea progreseaza, apare pruritul cutanat (mancarime) si rinichii sunt afectati, aparand urinarile frecvente, imposibilitatea concentrarii urinei, sete, proteinurie (eliminarea de proteine prin urina) si litiaza renala. In unele cazuri, leziunile renale pot fi ireversibile.
Hipervitaminoza D aparuta in sarcina poate conduce la malformatii fetale, in timp ce hipervitaminoza la copii poate produce convulsii, leziuni retiniene, cardiace, crestere intarziata si retard mental.
Dozele maxim admise la copii peste 1 an,  in timpul sarcinii, la adulti sunt de 2000 UI/zi, in timp ce la copii sub 1 an doza maxima admisa este de 1000 UI/zi.
Riscul unei intoxicatii cu vitamina D este crescut la pacientii cu hipertiroidism primar, tuberculoza, limfom si sarcoidoza. Aceste persoane pot dezvolta hipercalcemie secundara reactiva la suplimentarea cu vitamina D a dietei, de aceea se recomanda consultarea medicului pentru stabilirea necesarului de vitamina D.
Tratamentul consta in intreruperea suplimentelor de vitamina D si restrictionarea aportului de calciu. In cazurile severe, pentru scaderea nivelului de calciu plasmatic se administreza corticosteroizi si bifosfonati.
 
Efecte secundare ale administrarii de vitamina D care pot apare sunt: inapetenta, constipatie, cresterea senzatiei de sete, gura uscata, gust metalic in gura, oboseala. Daca apar dureri de cap, confuzie, greata si varsaturi si diaree trebuie sa va adresati de urgenta medicului.

INTERACTIUNI
Vitamina A, vitamina C, fosforul, calciul, grasimile imbunatatesc absorbita vitaminei D. Pentru o absorbtie optima, suplimentele de vitamina D trebuie luate la masa.
Urmatoarele medicamente cresc metabolismul vitaminei D si determina scaderea concentratiei sale plasmatice:

  • Fenitoina, fenobarbitalul, carbamazepina (antiepileptice)
  • Rifampicina, izoniazida (antituberculoase)
  • Barbituricele
  • Heparina
  • Medicamente hipocolesterolemiante (colestiramina, colestipolul), uleiuri minerale

Medicatia orala antifungica, ketoconazolul scade nivelul vitaminei D plasmatice.
Folosirea indelungata a corticosteroizilor poate determina hipocalcemie si osteoporoza.
Administrarea concomitenta a diureticelor tiazidice si a vitaminei D poate determina hipercalcemie la pacientii cu hipotiroidie.
Administrarea concomitenta a digoxinei sau glicozidelor cardiace si a vitaminei D poate conduce la hipercalcemie si aparitia aritmiilor cardiace.
Alcoolismul reduce absortia vitaminei D, iar stocarea sa este impietata in cazul alcoolismului cronic.

ATENTIE
Pacientii cu epilepsie, boli autoimune, artrita, astm, tuberculoza, cu un nivel ridicat al colesterolului aflati sub tratament sunt sfatuiti sa consulte medicul in vederea stabilirea unei conduite terapeutice adecvate in cazul in care este necesara suplimentarea cu vitamina D.
De asemenea, pacientii cu boli renale, boli cardio-vasculare, sarcoidoza si hipoparatiroidism pot lua aceste suplimente numai sub stricta supraveghere medicala.




<< VITAMINA C VITAMINA E >>
Legat de acest subiect
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007