Index alfabetic general
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Z
Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Vitamine si minerale :: Vitamine


VITAMINA C

Ce este vitamina C?
Autor: Dr. Ana-Maria Iordan
In acest articol:
  1. Ce este vitamina C?
  2. Ce face vitamina C?
  3. Surse naturale de vitamina C
  4. Daca lipseste
  5. Care este necesarul zilnic de vitamina C?
  6. Suplimente
  7. Supradozare, interactiuni

Vitamina C se mai numeste si acid ascorbic si este una dintre cele mai cunoscute vitamine. Face parte din grupul vitaminelor hidrosolubile (solubila in apa). Spre deosebire de marea  majoritate a mamiferelor, omul nu poate sintetiza vitamina C. Din fericire, ea se gaseste in abudenta in sursele alimentare, necesarul de vitamina C fiind asigurat de consumul de fructe si legume preparate minimal. Vitamina C nu este rezistenta la caldura si lumina (ultraviolete) si se pierde relativ usor daca fructele si legumele sunt supra-expuse acestor doi factori (prin fierbere, taiere sau depozitare inadecvata).

ISTORIC
Istoricul vitaminei C este strans legat de cel al scorbutului, boala cauzata de lipsa vitaminei in organism. Scorbutul, ca si boala a fost recunoscut de Hippocrate, in jurul anului 400 inainte de Christos, insa prima incercare de a gasi o explicatie stiintifica pentru cauza bolii dateaza din secolul al XVIII-lea si apartine medicului scotian James Lind.
Inca din cele mai vechi timpuri se cunostea nevoia de a include in alimentatie plante proaspete si carne, pentru a preveni astfel o serie de boli. De altfel, folclorul multor civilizatii mentioneaza existenta unei plante sau unui echivalent cu proprietati curative pentru aproape orice boala.

In 1563, exploratorul francez Jacques Cartier, in timpul expeditiilor pe albia raului Saint Lawrence din Canada (rau care leaga Marile Lacuri de Oceanul Atlantic) a apelat la cunostiintele localnicilor pentru a-si salva oamenii de la moartea prin scorbut, fierband acele unui anumit arbore din clasa coniferelor (Thuja) si dandu-le sa bea ceaiul respectiv. Astazi se stie ca ceaiul respectiv contine vitamina C.

In 1617, doctorul John Woodwall, medicul companiei britanice Indiile de Est recomanda folosirea profilactica si terapeutica a sucului de lamaie. In 1734, un scriitor olandez, Johann Bachstrom ajungea la concluzia ca scorbutul este determinat doar de absenta din alimentatie a legumelor proaspete si plantelor verzi.

In acele vremuri, scorbutul era o boala frecvent intalnita printre marinarii si soldatii aflati in locuri indepartate si izolate, unde accesul la fructe si legume proaspete era limitat. Aflat pe mare, in mai 1747, medicul James Lind a adaugat in dieta obisnuita a unor membri ai echipajului suc de lamaie, in timp ce altora le-a suplimentat portia zilnica cu otet, cidru sau apa de mare. In istoria stiintei, acesta este primul studiu controlat asupra a doua grupuri, studiind un factor aplicat doar unui singur grup, si pastrand in rest aceleasi conditii in cele doua grupuri. Concluzia studiului a fost ca sucul de lamaie prevenea scorbutul. Insa la vremea respectiva, pastrarea fructelor proaspete la bordul navelor era extrem de costisitoare. In mod evident, era mult mai simplu sa se fiarba fructele si sa depoziteze sub forma de lichide, insa astfel isi pierdeau proprietatile profilactice si curative, aspect nementionat in cartea medicului britanic.

Abia in 1795, Marina Britanica a adoptat lamaile sau lamaile verzi in dieta obligatorie a echipajelor. Lamaile verzi se gaseau usor in Coloniile Britanice, spre deosebire de lamai, care erau din aceasta cauza mai scumpe.
In 1907, doi cercetatori norvegieni, Axel Holst si Theodor Frølich au descoperit faptul ca scorbutul se manifesta si la alte mamifere, pana in acel moment crezandu-se ca scorbutul este o boala exclusiv umana. Cei doi cercetatori studiau boala numita beri beri (boala determinata de deficitul de vitamina B1) si folosisera pana atunci porumbei pentru experimentele lor. Aceiasi dieta care la porumbei determina beri beri, la porcii de Guinea a determinat scorbut.

Secolul al XX-lea aduce si marile descoperiri in domeniul vitaminelor si mineralelor. In 1912 biochimistul Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine, facand referire la acei nutrienti esentiali pentru sanatate. Intre 1928 si 1933 actionand independent, echipele formate din cercetatorul ungur Albert Szent – György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly pe de-o parte si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh pe de alta parte izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidului hexuronic i se atribuie denumirea de acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937 cercetatorul Albert Szent – György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire. Albert Szent – György a sesizat diferenta dintre doza minima zilnica (necesara profilaxiei bolilor determinate de carenta vitaminica) si doza optima zilnica.

In 1928, antropologul Vilhjalmur Stefansson incearca sa demonstreze teoria sa privind capacitatea eschimosilor de a supravietui fara alimente de natura vegetala in dieta, fara a se imbolnavi de scorbut, spre deosebire de exploratorii europeeni, care, desi  aveau diete similare, bogate in carne erau rapusi de scorbut. Teoria antropologului era ca eschimosii isi iau vitamina C din carnea proaspata, minim gatita. Experimentul sau a constat in adoptarea de catre el si colaboratorul sau a unei diete similare cu cea a eschimosilor, timp de un an de zile, sub supraveghere medicala. Amandoi cercetatorii au incheiat experimentul fara sa manifeste semne de scorbut pe parcursul anului experimental.

Intre anii 1933 si 1934 se reuseste sinteza artificiala a vitaminei C de catre cercetatorii chimisti britanici Sir Walter Norman Haworth si Sir Edmnund Hirst la Birmingham si, independent, de catre cercetatorul polonez Tadeus Reichstein in Elvetia.  Cercetatorul britanic Haworth a primit premiul Nobel pentru chimie in 1937 pentru aceasta descoperire care a facilitat sinteza in masa a vitaminei C.




Pagini: (1) 2 3 4 5 ... 7 »
<< VITAMINA B6 (piridoxina) VITAMINA D >>
Legat de acest subiect
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007