Publicitate
Sondaj
Care dintre urmatoarele ar trebui evitate atunci cand esti insarcinata ?
Cofeina
Fumatul
Sexul
Exercitiul fizic
Lactate nepasteurizate
Mezeluri si carne neprelucrata termic
Mersul cu avionul
Ce parere aveti despre eMedOnline.ro?
Excelent
Bun
Satisfacator
Nesatisfacator
  • Newsletter
Expression #5 of SELECT list is not in GROUP BY clause and contains nonaggregated column 'emed_emedonline.l.tag_modid' which is not functionally dependent on columns in GROUP BY clause; this is incompatible with sql_mode=only_full_group_by
Vitamine si minerale :: Vitamine


Vitamina B1 (Tiamina)

Istoric
Autor: Dr. Ana-Maria Iordan
In acest articol:
  1. Istoric
  2. Ce face vitamina B1 (tiamina) ?
  3. Care sunt sursele alimentare de vitamina B1 (tiamina) ?
  4. Ce se intampla daca lipseste?
  5. Care este doza zilnica de vitamina B1 (tiamina) ?
  6. Suplimente
  7. Supradozare
  8. Interactiuni
  9. Atentie !

Secolul al XIX-lea a constituit inceputul marilor descoperiri in domeniul nutritiei: numerosi cercetatori chimisti si fiziologi studiaza compozitia alimentelor si nevoile nutritionale umane si animale si constata nevoia includerii proteinelor in alimentatie, a grasimilor si zaharurilor.
Tot in aceiasi perioada se observa in mod repetat ca exista anumiti nutrienti necesari in dieta. Bolile frecvent asociate in acea perioada cu dietele restrictive erau scorbutul si beriberi. Scorbutul este boala determinata de carenta vitaminei C, in timp ce beriberi este determinata de lipsa vitaminei B1 (tiaminei) in dieta.

Beriberi
(sau kakke in japoneza) a fost descrisa in multe dintre cele mai timpurii tratate medicale chinezesti si japoneze, dar medicii europeni incep sa observe boala abia in secolul al XIX-lea, in coloniile tarilor lor. Inca din 1630, in Java, Jacobus Bonitus descrie boala si explica denumirea de beriberi. El noteaza ca beriberi inseamna oaie, persoanele cu beriberi avand un mers caracteristic, asemanator in perceptia localnicilor cu mersul oilor. Bonitus scrie ca boala este un fel de paralizie, sau mai degraba un tremor, afectand locomotia si sensibilitatea la nivelul mainilor si picioarelor, sau uneori a intregului corp.

Observatiile ulterioare indicau faptul ca beriberi se manifesta initial prin slabiciune si pierderea senzatiilor la nivelul mainilor si picioarelor, culminand cu dificultate in respiratie, insuficienta cardiaca si deces. Boala parea ca se asociaza cu o dieta bogata in orez, lipsita de alti nutrienti.

In 1803, Thomas Christie, un medic din Armata Britanica, aflat in Sri Lanka in perioada respectiva constata ca "sucurile acide" care isi dovedeau valoarea curativa in scorbut nu au nici un efect in beriberi. Concluzia medicului britanic a fost profetica, el presupunand ca diferenta se afla la nivelul compozitiei chimice a unor substante, dar abia peste 100 de ani cercetatorii incep sa descopere aceste compozitii chimice. In plus, in timpul Revolutiei Pasteuriene, existenta unor astfel de nutrienti a caror absenta in dieta sa determine o serie de boli a fost complet uitata, la moda fiind etiologia bacteriana a bolilor. In aceasta perioada, Robert Koch a identificat bacilul tuberculos.

In 1880, beriberi atinsese proportii endemice in coloniile olandeze. In 1886, Armata Olandeza infiinteaza un institut de cercetare in Batavia, Java (Indonezia). Christiaan Eijkman, un medic olandez se decide sa lucreze pentru institut, fiind dornic sa descopere "bacteria" cauzatoare de beriberi si sa vindece boala. El a inceput sa desfasoare o serie de cercetari incercand sa descopere aceasta "bacterie", injectand unor gaini sange al soldatilor bolnavi. A constatat insa ca doar anumite gaini  au dezvoltat o slabiciune caracteristica a picioarelor (polinevrita) si doar pe perioada cand acestea fusesera hranite cu orez alb gatit (ceea ce ramanea de la masa servita soldatilor).

Orezul recoltat trebuie sa fie macinat inainte de preparare alimentara. Rezultatul simplei macinari este orezul brun, in timp ce decorticarea suplimentara duce la formarea orezului alb, mai rezistent decat orezul brun in conditiile climei tropicale. Eijkman a reusit sa demonstreze ca adaosul fractiunii decorticate din orez (coaja care inveleste bobul) in dieta puilor a restabilit starea de sanatate a acestora. Totusi nu se putea face o extrapolare intre boala aviara si boala umana.

Inainte de a se intoarce in Olanda, Eijkman a discutat rezultatele obtinute de el cu Adolphe Vonderman, un medic in grija carora se aflau peste 100 de detinuti in Java. Desi nu era o boala intalnita in toate inchisorile, Vonderman a observat ca beriberi apare in special in inchisorile in care se consuma orez alb, evidentele fiind foarte clare: un detinut din 39 manifesta beriberi in inchisorile in care se folosea orezul alb drept sursa alimentara, in timp ce in inchisorile in care orezul brun se folosea la gatit doar un detinut din 10 000 prezenta beriberi. Diferenta majora nu avea corespondent in conditiile precare de igiena din inchisori.

In 1896, cercetarile lui Eijkman sunt preluate de un alt medic olandez, Gerrit Grijns, care mai intai confirma rezultatele obtinute de Eijkman si mai apoi descopera faptul ca puii avand o dieta bazata exclusiv pe carne fiarta pot dezvolta polinevrita, fara ca aceasta sa se remita la adaosul de boabe sau coaja de orez. El ajunge la concluzia ca in diferite surse alimentare exista o serie substante complexe care se pot dezintegra foarte usor si care sunt responsabile de manifestarile sistemului nervos periferic. Afirmatia lui poate fi considerata drept prima definire a conceputului de "vitamina", insa publicarea articolelor doar in olandeza a limitat raspandirea cunostiintelor.
Extragerea unor preparate active din cortexul de orez incepe sa se raspandeasca, ajutand la salvarea multor vieti. In mod intamplator, se descopera ca factorul antiberiberi era solubil in apa si alcool. In paralel cu cercetarile lui Eijkman, in Japonia, un alt medic militar, Takaki ajunge la concluzia ca beriberi poate fi evitat daca oamenii ar manca mai putin orez si mai multe legume, carne si peste. Medicul Umetaro Suzuki realizeaza la randul sau o serie de cercetari, incercand sa identifice factorul din taratele de grau responsabil de tratarea beriberi.

In 1906, biochimistul britanic Frederick Gowland Hopkins noteaza ca alimentele contin "factori accesori" pe langa proteine, grasimi, carbohidrati, sare si apa. El dezvolta acest concept in decursul muncii de cercetare pe care incepe sa o desfasoare o data cu izolarea acidului triptofanic (un aminoacid esential).

Incercarile de izolare ale factorului implicat in tratarea beriberi au inceput sa se desfasoare la inceputul secolului al XX-lea. Biochimistul Casimir Funk raporteaza in 1912 ca a identificat factorul activ si il denumeste "vitamina" (amina vitala). El largeste termenul si la factorii care determina pellagra si scorbutul, afirmand ca si acestia sunt amine. Desi incorecta ipoteza lui, termenul de vitamine s-a consacrat.

Abia in 1926, biochimistii olandezi B. C. P Jansen si W. Donath, continuand munca lui Eijkman reusesc sa cristalizeze vitamina B1 din taratele de orez. Ei o numesc antineurina (vitamina antineuritica). Din nefericire, ei publica o formula incorecta, ceea ce determina confuzii timp de cativa ani.

In 1929, Comitetul responsabil pentru decernarea Premiilor Nobel considera ca a sosit momentul recunoasterii descoperirii vitaminelor. Astfel, Eijkman si Hopkins sunt primii cercetatori care primesc premiul Nobel pentru Medicina/Fiziologie pentru contributia lor la descoperirea factorului implicat in producerea beriberi.

In 1936, Dr. Robert R. Williams, dupa o munca de 25 de ani publica prima formula corecta a vitaminei B1 si reuseste sinteza ei. El o denumeste tiamina.
Din 1943, in Statele Unite se introduce faina imbogatita cu tiamina, niacina si riboflavina.




Pagini: (1) 2 3 4 5 ... 9 »
<< VITAMINA K
Publicitate
Publicitate
Pagina principalaDespre EmedOnLinePublicitateFinantareConfidentialitatePublica un articolContact
Boli si afectiuni : Afectiuni digestiveAlergiiAparatul respiratorBTS Boli cu transmitere sexualaBoli autoimune si sistemiceCancerControlul greutatiiFicatInima si vase de sangeMenopauzaNas, Gat si UrechiOase si muschiObstetrica si ginecologieOchiPediatriePiele, Unghii si ParPsihiatrieRaceala si gripaSangeSexologieSomnTiroidaUrologie
Categorii : AnalizeIngrijire si frumuseteInterventiiPsihologie Sarcina si nastereaSanatatea copiluluiSanatatea familieiSanatatea femeiiSemne si simptome
Medicamente : Digestiv si metabolismSangeCardiovascularDermatologieGenitourinarHormoniAntiinfectioaseAntineoplaziceSistem muscular scheleticSistem nervosAntiparazitare RespiratorOrgane senzitive
e-medOnline © 2006-2007